La o zi după dezvăluirea amplorii sistemelor de evaziune fiscală din Marele Ducat, taxa olandeză captează atenţia Curţii de Conturi . Curtea de Conturi arată cât de dificil este să măsori prejudiciul total de evaziune fiscală, deoarece fiecare sistem de impozitare este realizat la comandă, astfel că nu se aseamănă unul cu altul.
Dividende, plăţi, dobânzi şi redevenţe ale companiilor au trecut prin Olanda, pentru a evita impozitarea – care a crescut substanţial în ultimul deceniu, potrivit Curţii de Conturi a Olandei.
Într-un raport publicat joi (6 noiembrie), instanţa scrie că legislaţia fiscală şi tratatele au fost menite iniţial pentru a evita ca o companie să plătească aceeaşi taxă de două ori – acest lucru reuşind să creeze din Olanda un climat ”favorabil pentru multinaţionale”.
Tonul raportului nu este unul foarte agresiv, iar cuvântul ”paradis fiscal” nu apare specificat în el, dar cele două partide politice de stânga care au solicitat investigaţia, spune raportul, arată că ceva trebuie făcut în această privinţă. Ei doresc mai multă transparenţă cu privire la acordurile multinaţionale realizate cu biroul fiscal.
Climatul olandez, favorit pentru multinaţionale
Curtea scrie că climatul fiscal olandez pentru multinaţionale ”nu se abate de la schemele folosite de ţările europene ” – altele, cum ar fi Marea Britanie, Elveţia şi Luxemburg.
Comparaţia cu Luxemburg este sensibilă, având în vedere că raportul vine la o zi distanţă după ce un grup de investigaţie al jurnaliştilor internaţionali a dezvăluit amploarea sistemelor de evaziune fiscală din Marele Ducat (Luxemburg).
Companiile au evitat plata taxelor de miliarde de euro canalizându-şi profiturile prin intermediul schemelor aprobate de administraţia financiară de la Luxemburg, a dezvăluit ancheta bazată pe mai multe documente incriminatorii.
Administraţia fiscală a Olandei, la fel ca omologul său Luxemburg, oferă multinaţionalelor posibilitatea să primească o ”hotărâre de impozit anticipat” sau un ”acord de preţ în avans”, aşa-numitele ”scrisori de confort”.
În 2013, administraţia fiscală olandeză a aprobat 669 astfel de scrisori şi a respins 25 dintre ele.
Scurta notă a Curţii arată cât de dificil este să măsori prejudiciul total de evaziune fiscală, sau de planificare fiscală, deoarece fiecare sistem de impozitare este realizat la comandă, astfel că nu se aseamănă unul cu altul.
”Aşa cum nu există un tipar fix, nu putem spune cât de răspândit este un astfel de aranjament”, spune instanţa, potrivit EuObserver.
Parlamentul, ”orb” în faţa evaziunii fiscale
De asemenea, semnalează faptul că Parlamentul olandez ”nu are o imagine completă” a modului în care politicile fiscale ale ţării duc la evaziune fiscală.
Ca răspuns, ministrul adjunct de finanţe, Eric Wiebes, a scris că o ”analiză cantitativă de încredere” a acestor efecte de multe ori ”nu este posibilă”, din cauza numeroşilor factori implicaţi.
Ceea ce raportul a evidenţiat este că sumele care trec prin aşa-numitele instituţii financiare speciale din Olanda au crescut substanţial în ultimii zece ani.
Plata dividendelor care intră în SFIs (The Standard Financial Information Structure) a crescut de la 13,1 miliarde de euro în 2004 la 72,7 miliarde de euro în 2012, iar plăţile prin dividende care ies au crescut de la 25,6 miliarde de euro până la 53,7 miliarde de euro.
Impozitul pe dividende din Olanda a fost redus la 15% în 2007, în linie cu trendul european. În 2013, administraţia fiscală olandeză a colectat 2,2 miliarde de euro din impozitele pe dividende.
De asemenea, drepturile de autor, care sunt scutite de taxă în Olanda, au crescut şi ele. Astfel redevenţele care au intrat în SFIs Olanda au crescut de la 5,4 miliarde de euro în 2003 la 18,5 miliarde de euro în 2012, iar cele care ies din Olanda au crescut de la 4,4 miliarde euro la 13,3 miliarde de euro.
În aproape aceeaşi perioadă, fluxurile de dobânzi ce au intrat prin SFIs Olanda s-au dublat.
Instanţa numeşte sumele ”substanţiale” şi spune că nu are ”nicio referinţă pentru a trage concluzii mai departe”.
Îngrijorată, instanţa notează că ”evaziunea fiscală internaţională poate submina viabilitatea finanţelor publice şi o distribuire echitabilă a sarcinilor fiscale”.
Coordonarea internaţională
Cu toate acestea, notează că singura soluţie la efectele nedorite este coordonarea internaţională.
”De fapt ţările sunt într-o competiţie una cu cealaltă pentru a oferi regimul de impozitare cel mai avantajos”, scrie instanţa de judecată.
”Măsurile olandeze singure nu pot împiedica companiile de a urma drumuri care duc la cea mai mică povară fiscală posibilă”.
Raportul descrie diferite sisteme de impozitare existente, însă nu numeşte nicio companie.
Într-un comunicat de presă, europarlamentarul olandez Bas Eickhout cere Comisiei Europene să elaboreze o legislaţie care va obliga multinaţionalele să fie transparente cu privire la plăţile fiscale. El a cerut, de asemenea, un impozit pe profit minim european ”pentru a preveni competiţia.”
Comisia Europeană investighează dacă taxele autorităţilor din Olanda au oferit un ajutor companiei Starbucks. În acelaşi timp, au loc anchete similare în Irlanda (Apple) şi Luxemburg (Fiat şi Amazon).
Autor: Diana Mateescu
Sursa: Curierul National
Adauga comentariu