Un nonsens economic despre care toţi tac

Trebuie să vină străinii să se mire de nonsensul numărul unu al economiei româneşti – avem doar 4,5 milioane de salariaţi la o populaţie de 20 de milioane de locuitori, la fel ca Ungaria sau Cehia, la doar 10 milioane de locuitori – şi aceasta bineînţeles ca urmare a unei discuţii cu jurnaliştii şi nu cu oficialii statului român.

Preşedintele Cehiei Milos Zeman, economist de profesie, a rămas surprins miercuri într-un  interviu cu ZiarulFinanciar când a aflat că România are doar 4,5 milioane de salariaţi, mai puţini decât în Cehia, care numără cinci milioane de angajaţi, dar o populaţie la jumătate.

„Cum? Trebuie să fie o greşeală aici. Şi aveţi un şomaj de doar 7,5%? Este imposibil“, a spus Zeman. Şi înaltul oficial ceh tocmai avusese discuţii cu premierul României, cu preşedintele României, şi chiar o cină cu acesta din urmă.

Ce or fi discutat aceşti lideri ai noştri cu şeful unei ţări care ar trebui să ne fie exemplu pentru dezvoltarea României în următorii 20 de ani? Or fi importante şi situaţia din Ucraina, dosarele de anticorupţie – noua marotă în loc de drepturile omului din urmă cu decenii pentru a arunca tot timpul cu săgeţi către zonele pe care vrei să le ţii sub control la periferie –, dar ce facem cu drumul spre dezvoltare al României? Cehia are astăzi un PIB per capita dublu faţă de România şi doar 3% din populaţie angrenată în agricultură faţă de 30% în România, iar salariul mediu net este la 900 de euro, mai mult decât dublu faţă de cel din România.

Nu era normal ca un subiect de discuţie uriaş între liderii noştri şi cei ai Cehiei să fie: voi cum aţi făcut ca astăzi să fiţi deja în clubul ţărilor dezvoltate, iar noi suntem încă în feudalism din punctul de vedere al modului în care practicăm agricultura, de exemplu?

Zeman a venit la Bucureşti cu un avion cu 50 de antreprenori cehi gata să vândă în România tehnologie, tramvaie, produse chimice şi electrotehnice sau să investească în energie ori real estate.

Când a fost vreodată prim-ministrul sau preşedintele României în străinătate cu măcar 10 întreprinzători români cărora să le deschidă uşa în Franţa, Germania sau, de ce nu, în Cehia pentru contracte şi vânzări, nu mai vorbim de investiţii?

Cehia, Polonia, Ungaria sunt de 10 ani încoace exportatoare de capital în ţările din jur pentru că economiile lor au putere. Noi delirăm cu poziţii geostrategice şi ne amestecăm în războaiele altora, dăm miliarde pe bucăţi de autostradă în mijlocul câmpului ca tichet de intrare în organizaţii de apărare, dar 5 milioane de români apţi de muncă nu au unde să lucreze, dintre care 2 milioane sunt în bejenie în Uniunea Europeană, iar 3 milioane lucrează cu ziua sau grădina proprie şi trăiesc de azi pe mâine.

În loc să fie obsedaţi de recuperarea acestui decalaj care s-a mărit în ultimii 20 de ani, nu numai faţă de Europa de Vest, ci de vestul Europei de Est, în loc să întrebe non-stop pe oricine ar putea să le dea o soluţie de grăbire a creşterii economice şi modernizare a economiei, liderii noştri au alte teme.

32% din PIB venituri la buget (media europeană 45% din PIB), 15 euro per capita cheltuieli pentru publicitate (130 de euro media în UE), 7.000 de euro PIB per capita (30.000 de euro media UE), 2.500 de euro exporturi per capita ( 10.000 de euro exporturi per capita în Ungaria şi în Cehia), 200 de automobile la mia de locuitori (600 de automobile în UE), 2% din PIB piaţa asigurărilor ( 10% din PIB în UE) – toate sunt consecinţe ale unui singur şi mare fapt: doar 5 milioane de români au astăzi o slujbă, deşi populaţia aptă de muncă este de 10 milioane.

Şomajul de 7,5% este cea mai mare minciună statistică astăzi în România. „Şi ce fac în Spania un milion de români, când acolo şomajul e de 22%“, întreba mirat preşedintele Zeman. Păi ce să facă? Fac muncile pe care nu le fac spaniolii. Sunt cetăţenii de categoria a doua ai Europei. Cei care în Roma Antică nu aveau drept de vot. Marocanii, algerienii, tunisienii şi românii – acolo suntem noi astăzi ca ţară, aliniaţi unor popoare pe care acum câteva decenii le asistam în drumul de la colonie la ţară.

Dar cine să vorbească despre bejenia din ţară a celor două milioane de români plecaţi în UE să muncească ce nu vor să muncească spaniolii şi italienii şi a celor trei milioane plecaţi din istorie pentru că nu sunt angrenaţi în nicio formă de civilizaţie adusă de o slujbă?

Primim preşedinţi şi vicepreşedinţi într-o ţară găunoasă ca un măr stricat, dar care se vrea lucios şi unde au curaj să spună „aţi progresat enorm“ numai străinii. Să vorbim, că avem libertatea de a vorbi. Măcar atât.

Autor: Sorin Paslaru

Sursa: Ziarul Financiar