Un Compact Social Democrat European

Pornesc de la idea ca valoarea suprema castigata de Romania si de alte tari din sfera de influenta sovietica este si va ramane democratia.

I  Extinderea populismului de dreapta in Europa

Victoria recenta a partidului conservator Lege si Justitie (PIS) in Polonia, confirma recentul trend European, cresterea capitalismului de stat nonliberal, condus de autoritarieni populisti de dreapta. Aceste miscari sunt cunoscute drept Putinomics in Rusia, Orbanomics in Ungaria, Erdoganomics in Turcia, sau o decada de Berlusconomics din care Italia inca se lupta sa recupereze. Curand, fara indoiala se va auzi si despre Kaczinskinomics in Polonia.
Toate sunt variatiuni pe aceeasi tema discordanta: un lider nationalist ajunge la putere cand starea proasta din economie deschide drum spre o stagnare cronica si seculara. De obicei acest autoritarian ales incepe sa reduca libertatile politice prin controlul media, in special al televiziunilor. Apoi acesta (sau aceasta avand in vedere potentuialul D-nei Le Pen de a ajunge la putere) isi continua agenda prin opozitie la Uniunea Europeana (daca tara este membra UE) sau fata de alte institutii de guvernanta supra-nationala. Acesta se va opune in continuare comertului liber si investitiilor directe straine, favorizand in acest timp lucratorii si firmele interne, in mod particular societatile de stat si cele private sau grupurile financiare aflate in legatura cu cei de la putere. Uneori partide rasiste sau aflate in afara legii sustin un astfel de guvern sau ofera un autoritarism si un apetit anti-democratic chiar mai profund.

Ca sa fim corecti, astfel de forte nu sunt inca la putere in majoritatea tarilor europene, dar ele devin mai populare aproape peste tot: Frontul National al lui Le Pen in Franta, Liga Nordului a lui Matteo Salvini in Italia, Partidul Independent al lui Nigel Farage in Marea Britanie (UKIP). Toate vad un model in capitalismul de stat nonliberal din Rusia si in Putin un lider demn de admiratie si emulatie. In Germania, Olanda, Finlanda, Danemarca, Austria si Suedia, de asemenea, popularitatea partidelor populiste, anti-europene, anti-imigratie, de dreapta este in crestere.
Majoritatea acestor partide tind sa fie social conservatoare. Dar politicile lor economice-anti-piata si teama ca capitalismul liberal si globalizarea vor eroda identitatea si suveranitatea nationala- au multe elemente in comun cu partidele populiste de stanga, cum ar fi Syriza in Grecia (inainte de capitularea in fata creditorilor ), Podemos in Spania,  Miscarea Cinci Stele din Italia si chiar cu programul castigator al liderului laburistilor, Jeremy Corbyn.  Mesajele comune ale dreptei populiste si ale partidelor de stanga ar putea fi sintetizate in urmatoarele idei: Stop austeritatii, controlul si reglementarea mai stricta a bancilor, banci de investitii cu capital autohton, renationalizari, un stat puternic, mai multa suveranitate, buget construit pe nevoile tarii, fara constrangeri externe, renegocieri  ale Tratatului, restructurari de datorii externe, etc,etc

Intradevar, la fel ca multi suporteri ai partidelor “radicale” de stanga din 1930 care au avut un traseu de inversare a politicii si au sfarsit prin sustinerea partidelor autoritare de dreapta, ideologiile economice ale partidelor populiste de dreapta de azi si a celor de stanga ”radicala”par sa convearga in multe feluri.

In 1930, stagnarea economica si recesiunea au condus la ascensiunea lui Hitler in Germania, Mussolini in Italia si Franco in Spania (printre alti autoritarieni). Brandul specific de azi al acestor partide nu are cum sa fie la fel de virulent ca in anii 1930, dar corporatismul economic al acestora si stilul autocratic sunt similare.

Revenirea in forta a populismului nativ, nationalist nu este surprinzatoare: stagnarea economica, somajul ridicat, inegalitatile in crestere si saracia, lipsa de oportunitati si teama nascuta de imigrantii si minoritatile ce reclama joburi si venituri a oferit acestor forte un mare impuls. Aversiunea fata de globalizare-si fata de circulatia libera a produselor, serviciilor, capitalului, muncii si tehnologiilor care au venit odata cu globalizarea-care acum a inflorit in multe tari este de asemenea o hrana pentru demagogia nonliberala.

Daca regresul economic devine cronic iar somajul si salariile nu-si vor reveni curand, partidele populiste pot ajunge foarte aproape de putere in destule tari europene. Mai rau, zona euro poate intra din nou intr-o perioada de risc, odata cu iesirea eventuala a Greciei ce poate declansa efectul de domino capabil sa conduca la spargerea eurozonei. De asemenea, iesirea Angliei ar putea provoca o des-integrare europeana, cu riscurile inerente aditionale ale dezintegrarii insasi a unor tari (UK, Spania, Belgia)

Ce putem retine de aici este potentiala apropiere de mesaj a partidelor populiste de dreapta si a celor de stanga “radicala”. In conditiile in care social democratia face casa buna cu neoliberalii in majoritatea tarilor europene, ramane mare, scrisa cu rosu pe perete alb, intrebarea: Cine va sustine mai departe democratia liberala, valoare determinanta a ideologiei social democrate?

1. Si totusi, cum s-a ajuns la aceasta situatie?

 1 Partidele democrat liberale de dreapta, toate de tip neoliberal in aceasta epoca industriala si-au asociat un crez nescris, dar prezent in guvernarile lor, conform caruia: Dumnezeu este tehnologia iar Duhul Sfant este eficienta. In numele eficientei se ajunge la inegalitati majore in societate, la disparitia solidaritatii, spiritului umanitar si in ultima instanta la lipsa coeziunii sociale. Aceasta rezultanta coincide cu tinta unei guvernari mondiale in care se remarca lipsa omogenitatii natiunilor, lipsa democratiei, lipsa guvernelor nationale, lipsa frontierelor (Francois Fillon); Europa se afla deja pe acest drum.

Capitalismul actual prin mijloacele financiare folosite se bazeaza pe scheme Ponzi prin care se rostogolesc imprumuturile de la o banca la alta, de la un termen la altul si pe de alta parte pe o imensitate de instrumente derivative folosite care depasesc de cateva ori PIB-ul mondial. Aceste doua aspecte dovedesc caracterul complet nesanatos al neoliberalismului. Scadenta la aceste actiuni ca si cresterea inegalitatilor vor conduce mai devreme sau mai tarziu la implozia capitalismului ajutat si de educatia din ce in ce mai precara a tinerei generatii provenite din medii sarace sau paupere, aflate in imposibilitatea apelarii la o educatie de buna calitate

Persistenta inegalitatilor va lipsi economia de multiplicatorul lui Keynes, intrucat valoarea adaugata se va indrepta din ce in ce mai mult inspre elite

In numele eficientei a fost posibil in contextul globalizarii accelerate ca democratia sa slabeasca si sub imperiul goanei dupa profit, sa apara elite politice hotarate sa doreasca folosirea statului intr-un mod autoritar. Probabil ca altii, non-decidenti vor fi dispusi sa renunte de buna voie la democratie si la consultare si dialog in virtutea promisiunii bunastarii.

2.Partidele democrate de centru stanga, social democrate ajunse sa coguverneze cu liberalii sau chiar singure la guvernare si-au parasit atributele si mesajul propriu  si au aderat din conformitate comunitara si comoditate la dispozitiile CE de tip popular-german. Asa a fost posibila restructurarea pietei muncii, eliminarea sau diminuarea dialogului social, capcana ocuparii agendei politice a stangii excesiv cu problema apararii minoritatilor. Majoritatea se pierde ca preocupare. Sub imperiul sloganului de flexibilizare a pietii muncii ceruta de nevoia de competitivitate in crestere, social democratii si-au refacut legislatia muncii punand accent pe contractele de munca pe perioada determinata si pe negocieri angajat-patron in absenta unor reguli majore preexistente la nivel global.(desfiintarea contractelor colective la nivel de tara). Actualele partide de stanga denumite peiorativ drept radicale sau extremiste reprezinta de fapt unicele forme de manifestare ale stangii europene. Social democratia si-a pierdut mare parte din fundalul in care evolua si anume aspectul democratic al societatii.

3 Democratia liberala in curs de contestare in numele eficientei economice, pe altarul globalizarii

Democratia presupune informarea corecta a cetatenilor, manifestarea libera a nemultumirilor acestora si a oponentei fata de masurile politice si administrative. Democratia, asa cum s-a manifestat ea la inceputuri in Atena presupunea inflorirea stiintei, culturii, crea terenul propice dezvoltarii umane individuale si colective. Democratia ateniana la inceputuri se baza in primul rand pe ideea de egalitate in fata legii. Aceasta idee si-a facut loc atat de intens in societate incat chiar si Pericle a introdus-o in cuvantarea celebra a aceastuia, Discursul funerar al lui Pericle de la sfarsitul primului an al razboiului peloponezian. Discursul a marcat apogeul Atenei democratice. Dupa aceea s-a instalat plutocratia ai carei filozofi au fost Socrates, Platon si Aristotel. Aceasta in timp a fost invinsa de alte plutocratii autoritare si democratia exemplara ateniana a luat sfarsit. O alta democratie a aparut ceva mai tarziu in timpul Romei republicane. Din pacate imperiul ce a urmat a adus declinul..

Azi, democratia a fost in mare masura confiscata de plutocratie, mai putin factorul drepturile omului ce tine de democratia individuala si mai mult democratia colectiva reprezentata de respectarea promisiunilor cu care s-a castigat puterea. EMU a presupus cedarea de suveranitate colectiva in multe domenii ceea ce a dus la stergerea democratiei colective in mare masura. Democratia este confiscata de catre plutocrati in numele eficientei economice care in loc sa vina cu solutia executiva a unui stat reglementator puternic vine cu solutia unui stat autoritar cu profund caracter militar, politienesc. Exemplele Rusiei, cum am aratat mai sus, in subsidiar al Chinei sau Singaporelui, sunt folosite de partidele populiste de dreapta in legatura cu promisiunea prosperitatii economice, fara sa se precizeze a cui prosperitate. Si totusi, manifestarea plenara a democratiei ar putea inlocui ca rezultate disparitia stangii sau la limita chiar a ideologiilor slab manifestate in ultimii ani, in ultima instanta..

III  Poate fi stopat acest trend distrugator al omenirii?

Nu ma pot pronunta asupra posibilitatii temporizarii ritmului globalizarii; este o ecuatie cu prea multe necunoscute. Pot spune insa ca de-a-lungul timpului Social Democratia a fost cel mai aproape de ideea de sustinere a democratiei in capitalism, in scopul temperarii, civilizarii acestuia. Asa, in adormire cum se manifesta azi Social Democratia nu are capacitatea angrenarii lucratorilor si populatiei sa iasa din izolare si pasivitate fapt ce corodeaza pana la distrugere opiniile si manifestarea lor prin formele specifice: manifestari de strada, greve. Daca grevele pe fondul unor legislatii diferite si a prezentei somajului sunt mai putin eficiente si poate chiar in detrimentul populatiei, manifestarile publice si-au pastrat rolul lor. Pe de alta parte Social Democratia, fie ca va continua sa se numeasca asa sau va avea un alt nume, sa-i spun generic”Noua stanga” va trebui sa se reinventeze in sensul stabilirii unor obiective minimale dar comune tuturor tarilor Uniunii Europene, sau in sens mai larg, europene. Cu alte cuvinte, Noua Stanga ar trebui sa se formeze in jurul unui Compact Social Democrat European avand in vedere ca problema este de natura global europeana. Aceasta optiune ar trebui sa opereze cel mai aproape de planul in care au aparut probleme de netolerat intr-o societate democratica bazata pe democratie liberala. Acest Compact ar reprezenta in termeni mai tehnici un loc geometric al stangii europene.

IV   Constructia obiectivelor ar trebui sa porneasca de la ideile urmatoare:

• in privinta capitalului e nevoie de lupta, de schimbarea regulilor si nu de acomodarea lui.
• Acceptarea trilemei mondiale conform careia intr-o uniune monetara un stat nu poate dispune simultan de democratie, suveranitate si integrare, ci de maximum doua din aceste valori. Daca gandim ca democratia ramane valoarea de electie care poate substitui cel mai bine ideologia social democrata de secol 20, atunci metodele politice vor fi de evaluare a gradului de integrare, adica mai multa sau mai putina Europa, rolul ECB, revederea rolului bancilor nationale in special in calitatea acestora de creditor de ultima instanta, revederea Pactului Fiscal, etc. Respectarea votului majoritar din state, dovada prima a existentei democratiei va presupune si mai multa suveranitate in acord cu optiunea majoritatii populatiei.
• Uniunea Europeana va trebui sa revina la scopul initial al infiintarii sale, adica construirea unei Europe a egalilor. In acest sens ideea de tari exportatoare care fiinteaza in paralel cu tari-piete de desfacere trebuie sa dispara. Daca reindustrializarea in cazul tarilor estice in special este o solutie, ea sa se faca atat prin nationalizari cat si prin forme locale sau centralizate de QE. Ideea de state donoare de energie si altele receptoare in cadrul Uniunii energetice europene trebuie revazuta in sensul ca pretul comun de achizitionare de pe piata sa fie corelat cu puterea de cumparare din tara respectiva. Actuala liberalizare pare a devansa realitatea. Liberalizarea pretului la gaz metan trebuie sa urmareasca aceleasi conditionari. Vanzarea pamanturilor agricole sa ramana un obiectiv la latitudinea statelor si nu o obligatie.
• Revenirea la dialogul social in privinta contractelor colective de munca, a conditiilor de munca si a salarizarii muncii. Forma finala de parafare a tratatului de comert cu SUA (TTIP) are nevoie de acordul sindicatelor.
• Sustinerea in continuare a austeritatii, cu deosebire in statele sud-est europene nu poate produce crestere nici pe termen mediu, nici lung
• Este necesara abordarea sistemelor de fiscalitate care reduc cel mai mult inegalitatile din societate. Exemplele tarilor nordice induc nevoia fiscalizarii diferentiate a veniturilor si averilor.

V  Concluzii

Democratia liberala este inca un imperativ al societatilor bazate pe respectul drepturilor omului, societati de tip umanist, coezive, constituite  pe natiuni distincte. Daca asupra trendului globalizarii este dificil de intervenit la nivel european sau global, mentinerea in limite suportabile ale capitalismului orientat spre eficienta nelimitata si profit in permanenta crestere, o poate face politicul care trebuie  sa creeze si sa mentina o balanta coeziva a societatii prin incurajarea manifestarilor de tip contrapondere  la dezechilibrul periculos creat in prezent de dominatia capitalului.  Acest lucru este posibil prin refacerea unei stangi europene cu obiective acoperitoare noilor dezechilibre aparute.

Eventualul esec al actiunii decisive in acest sens va determina si esecul statului pacifist, integrat, globalizat, supra-national care este Uniunea Europeana si exacerbarea regimurilor nationaliste distopice. Imaginea unor astfel de spatii a fost descrisa in opere literare cum ar fi 1984 a lui Orwell, Curajoasa lume noua a lui Aldous Huxley sau ultimul roman al lui Michael Houellebeck, Resemnarea. Sa speram ca acestea raman doar idei ale paginilor tiparite.

Multumesc prietenului meu fCh pentru interesantele discutii avute pe aceasta tema.

Note bibliografice: Europe’s Politics Of Dystopia, Nouriel Roubini, Social European Journal, 31 octombrie 2015

Autor:  Smaranda Dobrescu

Sursa: Grupul Prospectiv