Președintele Ucrainei Petro Poroshenko, suspectat că nu este altceva decât avatarul unui agent CIA (conform WikiLeaks), a acordat peste noapte cetățenia ucrainiană în cazul a trei persoane. Una este ministrul sănătății din Georgia, Aleksandre Kvitashvili. Alta este americancei Natalie Jaresko, care s-a educat la Harvard (normal!), a lucrat cu Departamentul de Stat și pentru un fond de investiții ucrainean finanțat de Congresul american. Cea de-a treia este letonianul Aivaras Abromavicius, care a condus un fond de investiții suedez. Tot peste noapte Kvitashvili a devenit ministrul sănătății, Jaresco a ajuns ministrul finanțelor, iar Abromavicius ministrul economiei.
Sursele zic că s-ar fi plusat cu fostul președinte al Georgiei, Mikhail Saakashvili, căruia i s-ar fi oferit postul de vicepremier, dar acesta a refuzat. Singura ciudățenie în toată schema este că lui Hunter Bidden (băiatul lui tata) nu i s-a oferit postul de ministru al energiei, deși are experiență, se află la conducerea uneia din cele mai mari companii de gaze din Ucraina. Ministru a ajuns Vladimir Demchyshyn, care în trecut s-a aflat la conducerea unei firme de investiții, unde a colaborat cu guvernatoarea băncii naționale, Valery Gontareva – cea în timpul căreia aurul din rezerva băncii centrale s-a evaporat.
Care este scopul colonizării Ucrainei? Lupta împotriva corupției și sprijinirea democrației. Prima măsură? Înființarea “Ministerului Adevărului”, oficial numit Ministerul Informațiilor Publice, care va fi condus de fostul șef al securității informațiilor din Garda Națională, fost producător de emisiuni la televiziunea deținută de Petro Poroshenko. Mai bine îl numeau direct Ministerul Propagandei, comuniștii au procedat la fel, naziștii i-au zis mai complet Ministerul Luminării Populației și al Propagandei.
Fabulos. Oare se va repeta experimentul economic liberal din Georgia? Oare o reformă liberală nu poate fi implementată decât printr-un regim autocratic? Oare dincolo de modelul Pinochet – “cu față umană”, bineînțeles, adaptat la normele UE – nu există și alte soluții pentru schimbarea climatului economic și social? Oare însănătoșirea societății trebuie să vină musai cu cămașa de forță la pachet?
Așa cum o demonstrează chiar istoria recentă din Georgia sau Chile, reformele care nu au suportul publicului larg sfârșesc, mai devreme sau mai târziu, prin a fi inversate. Capitalismul nu poate exista acolo unde nu există mentalitatea capitalistă, respectul pentru individ și proprietatea lui. Societatea capitalistă autentică nu poate funcționa fără indivizi virtuoși, care să aprecieze valoarea bunurilor publice și să coopereze voluntar la furnizarea lor. Aici e problema; nu cred că maniera de a prelua conducerea Ucrainei este în armonie cu respectul față de public. Scena seamănă mai degrabă cu o revoluție sau cu o lovitură de palat. Sau cu colonizarea unui teritoriu. Ceea ce nu este neapărat rău pe termen scurt; grație colonialismului britanic India și Pakistanul au avut căi ferate în același timp cu europenii. Dar pe termen lung? Plus că politica colonială de acum 200 de ani – în epoca liberalismului clasic, nota bene! – era diferită (mai bună) față de cea modernă, din epoca etatismului avansat, care este oarecum primitivă, feudală, axată pe jefuirea de resurse și pârjolirea teritoriului.
Capitalismul sau liberalismul nu pot fi promovate prin revoluții. Revoluția este doar instrumentul socialismului.
Autor: Bogdan Glavan
Sursa: Logica economica
Bogdan Glavan la istorie esti varza. Insasi denumirea fenomenului social asa cum este definit in dex nu este legat de socialism. “Capitalismul sau liberalismul nu pot fi promovate prin revoluții”, o ineptie cu pretentie de dogma, pentru ca instaurarea relatilor capitaliste stie orice absolvent de liceu, s-a realizat prin revolutie care ca orice schimbare sociala a fost precedata de ample miscari sociale.
Explicatia pe care o dai la sfarsitul articolului contrazice total esenta acestuia. Colonialismul este de esenta capitalista si nu socialista din simplul motiv ca omenirea n-a cunoscut inca socialismul adevara pentru ca acesta e doar utopie. “Socialismul” instaurat de Lenin a fost un Capitalism Corporatist de Stat si politica sa fata de sateliti sai a fost o politica colonialista identica capitalismului dar imbracata intr-o haina de esenta socilista utopica, plina de contradictii.