UCM Reşiţa, cu o istorie de 240 de ani, a ajuns în insolvenţă după 10 ani de management privat defectuos, iar acum statul încearcă să o salveze prin naţionalizare pentru ca un oraş întreg să nu dispară

Când intri pe poarta UCM Reşiţa te impresionează dimensiunea de dezvoltare a uzinei, care are 25 de hectare de hale şi se întinde pe o suprafaţă de 130 de hectare. La UCM totul este uriaş: halele de producţie, utilajele care ajung şi la 15 metri lungime şi înălţime, echipamentele pentru hidrocentrale care se produc aici şi care ajung să cântărească şi 120 de tone. UCM este un mamut industrial care s-a extins în toate direcţiile timp de două veacuri şi jumătate şi a devenit practic sinonim cu oraşul Reşiţa, platformele industriale ale uzinei fiind amplasate în trei regiuni diferite ale oraşului.

„Platforma veche este situată în partea de sus a oraşului şi are o secţie de motoare navale, una de servomotoare, alta de tratament termic, de mecanică grea, de generatoare mari, sculerie şi secţia diesel, unde se făceau motoare. Platforma a doua care este praf şi pulbere acum, unde erau sectoarele aşa -zise calde, oţelărie, turnătorie, neferoase, forje. Toate piesele turnate din oţel sau fontă, alamă, bronz. Acum nu mai e aproape nimic. Aceasta este platforma Câlnicel din cadrul UCM, construită între anii 75’ şi 83’. Cuprinde trei secţii, o secţie de prelucrări mecanice mari, secţia de sudură, secţia de generatoare mici până la 10 MW inclusiv motoare de toate tipurile“, spune Ştefan Verdeţ, directorul de producţie al UCM Reşiţa, care lucrează în uzină de peste 40 de ani.

Înainte de ‘89 uzina de la Reşiţa dădea de lucru la peste 14.000 de oameni, însă odată cu prăbuşirea economiei interne de după Re­voluţie şi un management privat care într-un deceniu n-a reuşit să o rentabilizeze, în companie mai sunt astăzi 1.590 de salariaţi şi aceia trăiesc cu grija că-şi vor pierde locurile de muncă.

Din cauza scăderii comenzilor şi a afa­cerilor la o treime în prima jumătate a anu­lui, în octombrie urmează să fie restructuraţi 200 de salariaţi ai UCM.

„Din 60 şi ceva de şoferi câţi erau pe vremuri în uzină am mai rămas eu şi încă vreo trei“, spune unul dintre angajaţii societăţii.

În secţiile de producţie ale uzinei sunt la lucru numai o mână de oameni, care muncesc pe utilaje vechi de zeci de ani, o parte din acestea fiind modernizate însă cu banii puţini pe care compania a reuşit să-i strângă.

„Pe platforma aceasta erau cândva 4.000 de angajaţi, iar astăzi mai sunt în jur de 500 de oameni. Utilaje noi de la zero nu am cumpărat, dar să vă spun ceva. Nimeni nu ar arunca asemenea maşini mari. Decât să dăm 5 mi­lioane de euro pe o maşină nouă cu 200.000 – 300.000 de euro am făcut modernizări. Avem făcute astfel de modernizări la 4 – 5 maşini mari, care merg super la ora actuală. Păstrăm partea mecanică din ele şi partea electronică o modernizăm complet, o facem cu programe pe calculator“, spune Verdeţ.

Înainte de ‘89 compania exporta până la 15% din producţie către ţări precum Turcia, ţările arabe sau China. Astăzi foarte puţine componente mai merg la export, iar compania se sprijină pe comenzile de la Hidroelectrica, şi ea de asemenea cu probleme, fiind până în iunie în insolvenţă.

„Acum mergem în secţia mecanică grea unde avem un carusel de prelucrare a camerelor cu diametru de până la 16 metri, echipament unic în România.

Aceasta este o cameră rotor de turbine de pe Valea Oltului. Camera rotorului este cea în care se învârte motorul de turbină. Are un diametru de 6 metri, dar am făcut şi la diametre de 10 metri. Acestea sunt echipamente mari care se fac din două bucăţi ca să poată fi transportate“, spune Ştefan Verdeţ.

Una dintre problemele companiei este că de ani buni nu a mai prins comenzi pentru motoare diesel şi motoare navale care contribuiau serios la afacerile societăţii şi dădeau de lucru la mii de oameni.

„Înainte de ‘89 făceam motoare navale de 20.000 de cai-putere. Acum nu se mai fac pentru că se făceau după licenţă. Se livrau la Navrom şi alte companii, dar acum mai există nave în România? Fabrica de motoare diesel e închisă practic. Utilajele le-am transferat şi modernizat, am adus şi oameni.

Se mai făcea pe vremuri utilaj metalurgic. Făceam pentru toată metalurgia şi toate termocentralele din România motoare de la 5 kW la 10 MW la curent continuu, curent alternativ, tot ce vreţi. Totul s-a dus de pomană“, spune Verdeţ.

Reşiţa era în anii ‘90 unul dintre centrele industriale importante din ţară, aici fiind realizate primele locomotive din România, care la început erau locomotive cu aburi. În anii 1770 când la Reşiţa începea să se dezvolte o industrie înfloritoare în România, nici nu existau Statele Unite ale Americii.

Astăzi locomotivele produse la Reşiţa au rămas istorie, fiind expuse la muzeu în centrul oraşului care se sprijină doar pe două fabrici, respectiv producătorul de hidroagregate UCM Reşiţa, cu 1.590 de angajaţi, care se chinuie să rămână în viaţă pentru că este în insolvenţă şi n-are comenzi, şi combinatul siderurgic TMK Reşiţa, unde mai lucrează 700 de oameni.

În Reşiţa numai disponibilizările de la producătorul de utilaj greu UCM Reşiţa şi combinatul siderurgic TMK Reşiţa au lăsat pe drumuri circa 22.500 de oameni de la Revoluţie, iar populaţia oraşului a scăzut cu 18% în ultimul deceniu, la circa 65.000 potrivit datelor de la recensământul din anul 2011.

Importanţa UCM Reşiţa depăşeşte însă graniţele sociale şi economice şi ajunge să re­prezinte o componentă cheie a siguranţei ener­getice a României în condiţiile în care com­pa­nia este principalul furnizor de hidroagregate şi alte echipamente pentru Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie care asigură o treime din energia României.

„UCM a fost fondată de fiscul austriac şi o societate cu o foarte mare tradiţie şi un pal­ma­res de invidiat. Din păcate, traversează o perioa­dă mai puţin fastă materializată printr-o proce­du­ră de insolvenţă deschisă în 2011“, spune Re­mus Borza, administratorul judiciar al companiei. El afirmă că anul trecut când s-a ocupat mai mult de soarta uzinei aceasta a revenit pe profit, cu 3,2 mil. lei şi afacerile au crescut cu 24%, la 152 mil. lei, după pierderi majore în anii precedenţi.

Pe fondul restructurărilor de la Hidro­elec­trica din cauza insolvenţei, aceasta şi-a redus comenzile la o treime în 2013, astfel că afacerile UCM s-au prăbuşit de trei ori în primul semestru din acest an, la 26 mil. lei, iar pierderile au depăşit vânzările, ajungând la 27,3 mil. lei.

„Este inadmisibil la o societatea ca fondul de salarii să fie aproape egal cu cifra de afaceri. Sigur nu este vina salariaţilor, care sunt nişte bijutieri, nişte artişti în adevăratul sens al cuvântului. Ei sunt un tezaur şi un bun naţional. România nu va fi în stare în următorii zeci de ani să dea oameni cu atâta iscusinţă şi har ca aceia de la UCM Reşiţa. Au o precizie de microni. I-am văzut în multe situaţii şi la Râul Mare Retezat şi în alte centrale, la statoare. Dar în acelaşi timp sunt secţii întregi care nu mai au încărcare nu de azi de mâine, ci de ani de zile. De exemplu, secţia de motoare diesel sau secţia navală de 15 ani n-au mai avut o comandă serioasă ca să justifice să menţii 300 de oameni şi cu regret UCM va trebui să se concentreze pe ce avem piaţă, adică producţia de echipament hidroenergetic“, spune Remus Borza.

El vrea să pună la cale în următoarea lună împreună cu conducerea societăţii un plan de redresare, care va cuprinde şi un plan de eficientizare prin restrângerea halelor de producţie şi valorificarea activelor care nu sunt necesare pentru a putea readuce compania pe profit. În acelaşi timp administratorul judiciar încearcă aducerea unei echipe de conducere care să ajute compania să atace pieţele externe şi să atragă clienţi noi care să susţină activitatea companiei după ce directorul comercial a fost concediat în urma rezultatelor dezastruoase din acest an ale societăţii.

„Am propus să facem un plan minimal care a nu se confunda cu planul de reorganizare, dar va fi parte integrantă a acelui plan. În acest plan vor fi definite direcţiile de dezvoltare ale UCM Reşiţa pe următorii ani şi măsuri urgente de re­dresare şi îmbunătăţire a indicatorilor finan­ciari. Este posibil ca în septembrie să se solu­ţio­neze contestaţiile la tabelul creditorilor şi până la sfârşitul anului compania va avea un plan de reorganizare“, spune Borza.

El încearcă de un an de zile să convingă autorităţile să ajute la redresarea UCM, care se află într-o situaţie critică, cu datorii acumulate de 859 mil. lei (circa 200 mil. euro) şi de care nu poate să scape decât printr-o hotărâre de guvern. Statul este creditor majoritar cu 511 mil. lei (127,5 mil. euro), adică aproape 60% din totalul creanţelor UCM.

Reprezentanţii statului au dat săptămâna trecută primele semne că vor să rezolve problemele UCM, când a fost aprobat în şedinţa de guvern un memorandum prin care statul îşi dă acordul privind transferul crean­ţelor UCM de la ANAF la AAAS şi conversia creanţelor statului în acţiuni. În urma acestei proceduri statul ar redeveni acţionar majoritar al UCM cu peste 90% din acţiuni şi compania ar scăpa de povara datoriilor care nu-i permit să se redreseze.

„Există voinţa politică şi dorinţa guvernului Ponta de a salva UCM Reşiţa pentru că Remus Borza a avut soluţii convingătoare în ceea ce priveşte perspectiva companiei. A fost iniţiativa ministrului Constantin Niţă cu acest memo­ran­dum care a fost validat săptămâna trecută. UCM nu este însă salvată şi în continuare rămâ­ne în sarcina Guvernului şi a Parlamentului. Cred totuşi că putem fi optimişti şi forţa politică pe care o are Sorin Frunzăverde şi noi care reprezentăm PSD-ul, de a persevera într-o iniţiativă de suflet care se numeşte UCM, va fi încununată de succes“, spune Ion Mocioalcă, deputat şi vicepreşedinte PSD.

El este unul dintre reprezentanţii la nivelul judeţului împreună cu Sorin Frunzăverde, preşedintele Consiliului Judeţean şi Silviu Hurduzeu, prefectul judeţului Caraş-Severin, care au convins autorităţile de la Bucureşti să dea o mână de ajutor celei mai mari companii din Reşiţa, UCM, prin transferul creanţelor la AAAS şi conversia acestora în acţiuni. Conversia nu se poate face însă decât după ce Parlamentul decide să modifice o prevedere din lege care nu dă voie creaţelor bugetare să fie convertite în acţiuni pentru companiile în insolvenţă.

Această mişcare prin preluarea creanţei ANAF se înscrie într-un program mai amplu al guvernului. În aceeaşi situaţie se află Aversa, Fortus Iaşi şi Remin Baia-Mare, care sunt în plin proces de restructurare şi se integrează total în strategia guvernului de reindustrializare şi reinserţie a industriei şi de creare a locurilor de muncă. Este important că UCM are po­ten­ţial, are o tehnologie nu la cel mai înalt nivel,  dar care este oarecum rezonabilă la nivel euro­pean, dar calitatea forţei de muncă acoperă une­le lacune din punctul de vedere al pro­duc­tivităţii muncii. Are o piaţă potenţială care trebuie să fie exploatată la maximum“, spune Adrian Volintiru, preşedintele AAAS (fostul AVAS).

El spune că şi statul poate să fie un bun administrator dacă numeşte oameni compe­tenţi care se implică în activităţile societăţilor.

„Am rugat conducerea şi liderii sindicali să contribuie la o strategie care să includă posibilităţi de restrângere teritorială a activităţii la nivelul unităţilor unde sunt şi vor fi comenzi. Trebuie să lăsăm în spate nostalgiile trecutului gen «utilajul acesta este unicat în Europa», dar de fapt el nu produce nimic, produce doar costuri. Cutare pământ este al UCM de 300 de ani, n-ai nevoie de el, valorifică-l şi fă rost de bani pentru capital de lucru şi investiţii. Trebuie să ne concentrăm pe partea de core-business“, spune Volintiru.

Autor: Adrian Cojocar
Sursa: Ziarul Financiar