Transformarea interesului de persoană, grup în decizie cu putere de lege nu poate fi decât contra-productivă interesului public, vinovățiile astfel deghizate cianurând pentru un timp greu de determinat sursele și resursele de existență ale națiunii. După tribala privatizare pe un dolar, care a pus la pământ industriile din România și posibilitatea restaurării acestora (milioane de locuri de muncă desființate), după „dizolvarea” agriculturii printr-o silnică, ambiguă și otrăvită fărădelege care a indus întoarcerea acestei ramuri economice cu 100 de ani în urmă, sarabanda deciziilor cretine continuă să înfeudeze țara aflată într-o ciudat de sinucigașă lipsă de atitudine.
Impotența strategică (care strategii?) a guvernelor de după ′89 a corodat singura și obligatoria unitate de măsură a existenței: ”interesul național” (care, conform ultimelor aiureli alături de Constituția revizuită de specialiști în acrit borșul, ar trebui să nici nu existe). Părți ale infrastructurii, depozite, silozuri, resurse naturale, fabrici de medicamente, combinate chimice, în sine obiective de interes național din sfera securității ființei naționale au fost transferate prin ciudate privatizări invizibilei concurențe exogene concomitent cu întărirea în fals a diasporei românești prin milioanele de lucrători români șomerizați conform unor condamnări la care aceștia nu au avut nici un drept de apărare. S-a creat o rețea de ”activități” în care ”elita majordomilor”(slugi ceva mai titrate, mai dependente) este plătită ceva mai european pentru a-i face invizibili pe cei aproape 80 la sută dintre oamenii care se află în cală, pe vasul în derivă al existenței românești.
Restaurarea fanariotismului în Țara lui Papură Vodă crează atitudini, împotriviri, proteste mai ales în zona generațiilor tinere, a celor care, cu un venit insignifiant acum, conștientizează că sunt condamnați la eutanasiere prin viitoarele pensii de-o inutilitate înspăimântătoare. Ce pensie poți avea la un salariu de 700-800 de lei cât primesc acum persoanele tinere, active? Și ce fel de independenți suntem când prețul pe kilowat, gigacalorie sau litrul de carburant devine tot mai prohibitiv, proporțional, sigur, cu rata de profit calculată la nevoi de lux de către actualii proprietari de resurse și servicii, în marea lor parte alții decât indigenii. Pe ruși îi pot înțelege: proprietari de resurse proprii, din solul euro-asiatic, negociază și renegociază prețul pe metrul cub de metan exportat în Europa dar în România, unde trei sferturi din resurse sunt scoase din adâncurile proprii, prețurile au devenit conflagrante omului de rând, cel neapartenenet (unde am citit asta?) ”tagmei jefuitorilor”.
Aleg din sumedenia de exemple din Marea Enciclopedie a Prostelii la români ciudata privatizare, ”pe picior” a stâlpilor de către Eon-Electrica. Are omul nevoie de doi stâlpi, să-și tragă lumina. Dă 5000 de lei, deci îi cumpără, și hocus-pocus stâlpii devin proprietatea furnizorului (de)servicii (sic). Păi de ce n-ar deveni Eon-ul și proprietar al peretelui pe care este fixat contorul, a acoperișului unde se află consola și la cam tot ce conțin tuburile prin care sunt trași conductorii electrici? Așa ceva n-ar mai mira pe nimeni, mai ales în contextul în care moștenitorii de a patra spiță la căruța nemurelii deși fac dovadă cu fotografii ale vechilor proprietăți, coșmelii în ruină, devin instant proprietari în regulă pe imobile ridicate de statul comunist din banii actualilor ”asistați sociali”, a pensionarilor încă în funcțiune. Curioasă formă de proces al comunismului! Cine și cât a câștigat din legiferarea brambura, cu interes, a sperjurului? Cine mai poate face un audit coerent pe această penalitate, pe dosarele spălate de amestecătura de mâini, mânuri, mânăreli? Independenți energetic de zeama ciorii, idem economic, social, cât de curând vom primi ca ajutoare comunitare curele scurte cu găuri dese, conform formei bugetului național tot mai șvaitzer.
Transformați în „oracoliști” la bâlciul deșărtăciunii politice, indecișilor gură-cască li se prezintă femeia cu gâtul de un metru jumătate (independența energetică – a cui?), miracolul noului El Dorado de la Roșia Montană (80 hectare de cianură și fotografii cu aurul ce va fi expediat peste hotare), etc, etc. Mai nou, după modelul nefericitului dr. Ciomu, guvernanții și pleiada de neo-activiști parlamentari vor să scoată la vânzare, să înstrăineze și ultima resursă de potență reală a acestei națiuni, pământul. Că vezi dumneata, zic ei, dacă noi ne-am făcut de maca cu pariul pe agricultură, ăștia de afară or să lucreze în draci să vă micșoreze și aia, și aia, că au bani, utilaje performante – pământ nu prea au. Și uite cum sute de ”întreprizi” dau deja din coate și din ”atenții” pentru a prinde ceva din regionalizarea reală, în clar, a României, alta decât cea pe care se strofocă pe bani grei și aiureli de presă politicienii noștri de mucava. Pâinea și măliga procesate de exogeni vor asigura victoria finală a enunțului din programul lui Băsescu: cedarea independenței total, fără nici o ”șansă istorică” de reconstrucție. Vom deveni atât de internaționalizați încât nu vom mai fi nimic. Iar corul robilor autentici va continua să interpreteze ”Deșteaptă-te, române!” odată pe an, la carnavalul multinațional al celorlalți, stăpânii.
Și închei cu semn de sânge în palme și pe frunte: „Treziți-vă!”
Autor: Aurel Brumă
Sursa: Ziarul Națiunea
Adauga comentariu