C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Trăieşte cine mai poate

Se pare că, odată cu aplicarea măsurilor de austeritate, actualul guvern a lansat şi o temă de… reflecţie, ceva de genul: “Gândiţi-vă bine dacă mai vreţi să trăiţi!”. Ce să ne mai gândim, deocamdată aşteptăm să se epuizeze “pachetul de interdicţie” a vieţii… Şi nu aşteptăm, ci stăm la pândă pentru a prinde şi momentul când va fi aruncat pe “piaţa” existenţei româneşti sloganul “Trăieşte cine mai poate!” La ce ne ajută?! Poate vrem să aflăm în ce condiţii realitatea depăşeşte ficţiunea. Sau dacă nu cumva trăim în vreo junglă, fără să ştim. Dar dacă s-o fi decis să facem parte dintr-un film de animaţie, cu personaje fantastice care pun pe fugă nişte creaturi neputincioase? Oricum, realitatea noastră românească este mai hotărâtă ca oricând să devină o categorie literară; un subiect de roman, de scenariu SF. Asta înseamnă că noi suntem hărăziţi să devenim un fel de fiinţe spiritualizate, ce se vor hrăni numai şi numai cu gânduri curate şi idei înalte. Iar dacă ni se dă tot concursul, în acest sens, în curând vom putea aspira chiar la sfinţenie. Iartă-ne, Doamne! Dar nu de puritatea sufletului ne este nouă teamă, ci de “hrana” duşmănoasă pe care ne vor obliga s-o ingurgităm.

Este sau nu real ce ne spune domnul preşedinte Băsescu despre posibilitatea creşterii economiei româneşti? Este. Este sau nu ficţiune ideea aplicării, pentru creşterea economiei, a celor mai “potrivite” formule – care presupun rezistenţa la înfometare, la aplicarea impozitelor pe orice venit? Este. Şi nu e totul. Mai sunt încă multe detalii de pus la punct în raportul realitate-ficţiune. E drept, uneori ne place să ne refugiem în ficţiune, dar nu într-una distructivă, pârjolitoare. Ci într-una cu tentă părintească: în care cineva, cumva, să ne mângâie pe creştet. Deşi nu credem că domnul Boc şi-ar asuma răspunderea pentru un astfel de gest. Doar trăim în plină recesiune!

Şi totuşi, omul sfinţeşte locul. Dar se pare că acest proverb nu induce şi determinarea unei priorităţi naţionale. Dimpotrivă. Există, la noi, indivizi care iau în greutate fizică numai la gândul că ar putea sataniza România. Şi chiar au reuşit, în mare parte… să se îngraşe. Păstrând proporţiile, într-o categorie aparte intră şi propunerea privind introducerea cotei unice pe orice fel de venit. Şeful statului declara, acum două zile, la un post de radio că introducerea unei cote unice pe orice fel de venit este o soluţie pentru reducerea deficitului bugetului de pensii. “Orice trăitor într-o ţară este dator unui impozit. Acesta mi se pare o soluţie. Deficitul ar putea fi redus, astfel, cu 1,2 miliarde şi ne-am împrumuta mai puţin. Eu înţeleg foarte bine că pensiile sunt mici. Hai să găsim o soluţie de echilibru. Avem un deficit uriaş al fondului de pensii, care blochează dezvoltarea.Trebuie să creăm o tendinţă de reducere a acestor deficite”, era de părere preşedintele.

Schimbăm subiectul. Între realitatea şi ficţiunea care îşi dau târcoale şi se exclud reciproc, noi îi întrebăm pe oamenii puterii dacă se poate înfiinţa, în România, instituţia capabilă să gestioneze o prioritate naţională.
Cunoaşteţi pe cineva în stare să muncească sau să trăiască pentru un vis atât de pur?

Veronica Marinescu

sursa: curierulnational.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss