Trădători… de conștiință

Ne întrebăm cu îngrijorare unde a dispărut elita intelectuală a României! Cea care ar avea rol determinant în mobilizarea energiilor unei natiuni?… Cea care ar trebui să fie în poziţia de focarmodelator al mentalităţilor publice? O mare parte a ei a fost pulverizată de represiunea comunistă, altii însă au devenit anticomunisti abia după expirarea regimului. Devenind dizidenti de carieră.…
Cert este că elitele intelectuale din România, cu exceptia ”epocii de aur” (când s-au înrolat în stânga politică), au migrat spre dreapta, dar în zona predominant exclusivistă şi intolerantă a acesteia. Cantonate într-o fixaţie pentru trecut, pentru omogenitate şi pentru închidere, ele au rămas restante la un capitol important: capitolul CONȘTIINTĂ.

Desigur, apare întrebarea cum a fost posibil ca elita intelectuală să manifeste atitudini intolerante în gândirea şi publicaţiile ei? Asa s-a întâmplat cu Cioran, cu Eliade, cu Nae Ionescu… Așa se întâmplă si cu contemporanii nostri… O asemenea tendinţă a fost posibilă deoarece intelectualul exaltat, acaparat de idei radicale, a văzut Răul pretutindeni în jurul său, dar acest Rău nu era decât o proiecţie a propriului cadru de vedere, a propriului extremism.

În perioada interbelică atractia fată de extremismul de dreapta a fost mai mult decât evident. Astăzi se recurge la invocarea „contextului” specific din epocă pentru a invoca „circumstanţe atenuante” şi (în unele cazuri) chiar legitimitate pentru acest gen de elemente politice maligne. Aceasta este însă o tentativă de diminuare şi atenuare a responsabilităţii morale. Ele pot explica parţial, dar nu pot justifica deloc, mentalităţile, atitudinile, convingerile şi mai ales acţiunile malefice. Atitudinea corectă nu depinde de sistemul politic ca atare, ci de conştiinţa individuală. Pe care intelectualul mioritic nu a avut-o și nu o are nici în prezent.

Concepţia despre etică şi responsabilitate a justificat, de fapt,inerţia, pasivitatea, laşitatea şi compromisul. Adevărul este că intelectualii au devenit la fel de laici ca şi laicii, promovând un romantism al durităţii şi dispreţului. Gravitând permanent în anturajul puterii! Făcând ”joc de glezne” atunci când i s-a solicitat, mizând pe bunăvointa lui ”vodă” atunci când avea nevoie…

Nu ar fi de mirare că nici în momentul de fată intelectualitatea nu poate ieși din plasa guvernării de dreapta, situată în zona accentelor nedemocratice ale acesteia. Orbirea morală a elitei românești a determinat un drum sinuos  si încercări repetate de a construi pe nisipuri miscătoare. Faptul că asistăm din nou la o repetitie istorică a unor elemente pe care speram să nu le mai vedem justifică faptul că intelectualitatea românească este prizoniera unei atitudini colective ce nu-i permite evadarea.

Mentinerea lor si astăzi în arealul unei guvernări care nu mai are tangentă cu democratia ilustrează, de fapt, capacitatea lor de a-si trăda si constiinta. Patapievici, Liiceanu, Baconski s.a. vor trebui să poarte pe viitor stigmatul unei Românii prăbușite sub picioarele lor…Iar istoria va consemna!

Ceea ce ne rezervă prezentul este identic cu ceea ce am admirat în trecut și cu ceea ce ne va pulveriza viitorul! Schimbarea culorilor de la verdele legionar la rosul comunist sau portocaliul prezidential relevă o atitudine a intelectualilor în spatele căreia se ascunde o (in)consecventă sinucigasă, dar și  ”combinatii amoroase” cu regimuri aflate la limita jocului democratic. Un joc care începe să încarce tot mai mult factura pe care o avem de plătit cu totii…

autor: prof. Lehaci Florentin

sursa: proatitutine.ro