Politică

Tot biserica e de vină

religiaCe e scris de-aici încolo e, de fapt, un autodenunţ. Eu sunt acel copil “îndobitocit” de mic în biserică. La 4 ani înţelegeam mai multe despre moarte decât ştiu acum copiii de 14 ani. La 5 ani ştiam ce e Raiul, ce e Iadul şi consumasem deja imaginile “înfricoşătoare” zugrăvite pe mănăstirile bucovinene. Mai mult, m-am născut în Mănăstirea Neamţ şi vecinătatea asta m-a dus zilnic la biserică. La un an jumate făceam mătănii, da, sunt acel copil “umilit” în faţa icoanelor. La 2 ani, părinţii “mă abuzau” ţinându-mă la slujba de Paşte şi de Crăciun. La 10 ani citeam cu spor Biblia şi aveam nesfârşite discuţii despre religie. Aveam habar de toţi sfinţii, pictam icoane şi ştiam slujba pe de rost. Ba mai mult, oroare, citeam şi toate cărţile pentru copii, cu poveşti “terorizante” religioase, pe care mi le aduceau prietenii noştri scumpi, familia Osz, familie de medic şi pastor adventist.

Eu sunt copilul acela “cu probleme psihice” din pricina viilor descrieri ale Iadului din operele Sfinţilor Părinţi. Am fost “expusă” la toate sincerităţile cărţilor religioase şi am asistat la discuţii intense despre păcat şi societate dintre tata (preot), mama şi duhovnici vestiţi ai Moldovei. E adevărat, n-am fost expusă la MTV şi la revista Bravo, nici la certuri în casă, nici la medii idioate, ceea ce înseamnă că părinţii mei m-au “discriminat” şi “izolat social”. Eu sunt copilul acela “habotnicizat” prin mersul pe la mănăstiri din patrimoniul UNESCO şi prin vizionări de filme plicticoase, cum ar fi Andrei Rubliov.

Eu sunt copilul ăla “pupător de moaşte”, târâtă la sărbători şi cu capul împuiat de atâtea prostii care nu servesc la nimic, la absolut nimic, nouă, oamenilor veşnic de succes şi veşnic învingători, care n-au nevoie niciodată de nici un sprijin de nicăieri pentru că suntem buricul universului. Eu sunt copilul acela “abandonat” în ghearele unor duhovnici care sunt mai răi decât nişte criminali, pentru că ştiu să asculte ce ai pe suflet şi ce n-ai spune niciodată nimănui. Şi nu te toarnă lumii, atunci când nu vrei să fii expus, culmea, pentru că există fiinţe omeneşti şi cu un alt profil decât al Biancăi Drăguşanu.

Eu sunt copilul ăla “deformat pe viaţă” pentru că a învăţat de mic că răul e rău şi binele e bine şi păcatul nu e ceva ce trebuie sărbătorit, ci ispăşit. M-au “distrus” cu lungi explicaţii, de mică, despre consecinţele faptelor noastre şi despre regretul necesar după ce faci o porcărie, despre răul pe care ţi-l faci urând şi răzbunându-te.

Le-am făcut pe toate, da, eu sunt acel copil care a trăit tot ce e mai cumplit în ţara asta, adică educaţie religioasă şi mers la biserică. Nici nu mai e nevoie să fie încă unul, eu sunt exemplul perfect, de manual, poftiţi, dragi specialişti în chestiuni spirituale, de mă analizaţi.

Cum am ajuns totuşi mare, o să încerc să vă explic şi cu vocea mea ce au produs în mine toate faptele de mai sus.

Nu mi-e frică de moarte şi de morţi. Mă pot gândi la cei care au plecat dintre noi cu dragoste şi seninătate, fără să mă nimicească anxietatea şi durerea. Trăiesc ca şi cum e o lume dincolo, adică ceva mai bun înspre care fiecare fiinţă omenească trebuie să aspire. Dacă lumea de dincolo nu este, nu o să am cum să fiu dezamăgită de asta, dar ştiu că viaţa mea e o aspiraţie spre ceva mai bun şi mai frumos.

Am răbdare, o răbdare clădită în biserică, soră cu speranţa. Când o iau razna, îmi mai pun nişte răbdare în mine şi asta îmi foloseşte să am, chiar în cele mai mizerabile situaţii, puterea să zâmbesc şi să merg mai departe.

Nu mi-e frică de oameni, nici de un posibil rău din ei. Păcatele sunt nişte manifestări ale naturii omeneşti, nişte alegeri, nişte căderi, nu sunt Răul absolut. Cât ar fi de ticălos cineva, el e om, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Aşa lumea îmi este “mai deschisă”.

Am învăţat să gândesc şi m-am îndreptat spre filosofie prin lecturile religioase, mai accesibile copiilor şi celor foarte tineri, decât operele filosofilor. Am avut o bază solidă care m-a făcut să înţeleg filosofia europeană uşor şi să îi dau o interpretare uneori aparte. Am învăţat să nu mă sperii de îndoieli şi de incertitudini, să le folosesc pentru a progresa.

Am învăţat să mă deschid în faţa unor străini, să pot fi sinceră, să-mi asum trecutul şi faptele constructiv, nu aruncându-le ca pe un balast, ci reparând cât şi ce se poate din ele.

Ştiu să nu urăsc, să îmi exteriorizez (uneori prea mult) durerea şi dezamăgirea, dar să nu ajung niciodată la ură. E toxică.

Mă gândesc adesea la Dumnezeu şi la minunile lumii în care trăim. Nu mă pot abţine. L-am găsit acasă la mine, în bătrâna mănăstire Neamţ şi la moscheea Albastră, la templul budist din Chiang Mai, ba chiar şi la British Museum. Cred că era de fapt, geografic aşezat, în inimile celor care se rugau în aceste locuri.

Găsesc tot timpul, chiar dacă uneori greu şi târziu, un motiv bun să iert. Încercaţi, vă rog, să iertaţi ceva de neiertat numai ca să vedeţi câtă bucurie vă veţi produce.

Cred în egalitatea oamenilor în faţa lui Dumnezeu. Nu mi-e scârbă de boală, sărăcie, neputinţă. Nu la nivel declarativ. Ştiu să dau sărmanului ori celui în nevoie şi să nu cumpăr ca o purcică umflată tone de lucruri pe care să le arunc, să le stric, să le irosesc. Când mă simt tâmpită de cap de lăcomie (probabil cel mai comun păcat al lumii de azi), îmi amintesc de chipul schimonosit al cămătarului gata să se ducă în iad, din pridvorul bisericii unde slujeşte tata. Şi parcă îmi mai trece.

Ştiu să fiu singură cu mine şi să mă gândesc. În tăcere. Şi asta preţuiesc în viaţa mea foarte mult.

P.S. O adolescentă a fugit de-acasă şi duhovnicul ei e de vină, dimpreună cu credinţa în Dumnezeu, biserica şi orele de religie. Dacă toate acestea nu existau, adolescenţa era o perioadă mai puţin dificilă, familia ei mai armonioasă, şcoala mai bună, părinţii mai grijulii, societatea mai puţin deprimantă şi desigur, ea n-ar fi plecat niciodată de acasă. Totuşi, o rugăminte pentru cei care scriu cu numele ei în titlu, articole cu mare trafic. Google, spre deosebire de biserică şi duhovnici şi sfinţi, nici nu uită, nici nu iartă. Când scrieţi bălăriile alea cu presupuneri despre viaţa ei, gândiţi-vă cât de uşor îi va fi fetei salvate de voi.  Le vor citi peste 10 ani pretendenţii ei, viitorii socri, angajatorii şi colegii. Sigur, dacă se va duce la mănăstire asta nu contează, pentru că acolo nici nu te judecă, nici pe Google nu-l întreabă.

Autor: Ana Maria Caia

Sursa: Depozit

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Pai asta a ajuns deja ceva normal din cauza mass-mediei “corecte politic”. Pacat ca-s multi creduli.

  • Precum zeul in care crezi iti iei asupra ta greselile comise de altii si de autoidentifici cu acestia. Probabil ca esti o persoana buna. Si probabil ca biserica te-a ajutat pe tine sa devii o persoana mai buna. Totusi esti un caz izolat si sper sa poti sa treci peste prejudecati si sa intelegi ca a crede in Mos Craciun, zana Maseluta, Zeus, Isus, Mohamed, sau alt zeu din marele Panteon al celor care au ocupat imaginatia omenirii de la inceputuri, nu poate sa aduca nimic bun pe termen lung. Asa cum nu poti cladi o relatie pe minciuni sau lucruri imaginare nici o viata traita pe principii care izvorasc din lucruri fictive nu are cum sa aduca nimic bun pe termen lung. Viata trebuie traita si fondata pe principii sanatoase dar mai ales REALE. Ceea ce ofera religia (oricare ar fi ea) este de fapt un set de reguli care pe alocuri coincide cu normele sanatoase de a convetui in societate. Asta nu scuza insa carcterul perfid si manipulativ al celor care predica si raspandesc acest flagel al mintii umane, RELIGIA. Poate ai sa intrebi care este problema din moment ce rezultatul trairii vietii dupa principii religioase duce la rezultate bune, asa cum a fost in cazul tau. Raspunsul este simplu, exista riscul ca acesti predicatori, invatatori de religie sa distorsioneze lucrurile in avantajul lor. Si da, lucrul aceste se intampla peste tot de cand exista religia. Scopul nu scuza mijloacele! Sper ca in timpul vietii mele sa apuc ziua in care religia va fi acolo unde ii este locul, in cartile de istorie, si in zona FICTIUNE din librarii.

  • E clar, esti habotnica si crezi ca ortodoxia e adevarul, calea si viata…Totusi, sunt peste 4200 de religii in lume.Toate sustin ca ele stiu adevarul si numai adevarul si toate celelalte religii sunt false. De unde stiu eu ca crestin-ortodoxia e religia cea adevarata? Sau ortodocsii se ghideaza dupa principiul “crede si nu cerceta”?

  • … @omliber, e simplu de aflat, citeste toate cartile scrise de cei liberi din occident, covertiti la ortodoxie dupa ce au cautat intreag lume, apoi, daca ai buget si onestitatea cautarii, participa la Sf Liturghia de Sf Pasti din Ierusalim…

  • articol partinitor….un copil necopt nu trebuie indoctrinat in nici un fel….ca adult el poate alege…

  • Qnami – tu vorbesti serios ? Deci vrei sa spui ca tu, la varsta ta, inca mai crezi ca ortodoxia e unica si suprema religie si restul sunt prostii, doar pt ca nu stiu cine s-a converit si se aprinde o lumina la Paste etc :))) Mwaahahaha asta da spalare pe creier… Daca pana la varsta asta n-ai inteles ca absolut toate religiile sunt la fel de adevarate si false in acelasi timp, pentru ca fiecare vede o mica particica dintr-un tot infinit….nasol…lasa-ti mintea libera…

  • Sunt oameni care toata viata traesc bine mersi fara nici un dumnezeu. Sunt oameni care din cauza dumnezeului lor comit cele mai abominabile crime (vezi si cazul Tanacu)sau teroristi islamisti fanatici.Eu sunt crestin dar nu merg la biserica si nu vorbesc cu popi cand vine cu boboteaza nui primesc.Cum sa ma invete pe mine un popa sau un pastor ce trebuie sa fac sa-l multumesc pe Dumnezeu ? Daca am discernamant stiu ce e bine si ce e rau.

  • Dar draga Gabriel daca nu ai discernamantul necesar, asa cum e cazul tau, atunci ce e de facut ? Ramane de vazut cat de bine mersi le va fi celor fara nici un Dumnezeu. Nu te supara dar nu e bine cand esti atat de saracut de minte sa mai faci si public acest handicap. Cum adica nu te poate invata un popa, esti atat de intunecat la cap incat nici nu realizezi cat de prost esti. Ca orice prost si tu nu stii asta, ba chiar din contra crezi ca esti ceva mare scula. Daca ar durea prostia atunci ai sti in sfarsit si tu ca esti un bou fiindca te-ar durea atat de tare prostia incat ai urla de durere.

  • Eu am cateva nelamuriri:
    1.germanii, francezii, englezii…sunt crestini s-au noi am descoperit acum religia. Desi la noi femeile se tarasc prin biserici, inconjoara biserica in patru labe,etc
    copii lor pleaca in tarile enumerate mai sus pentru ca acolo este mai bine. Deci lui Dumnezeu inteleg ca nu-i prea place umilirea pina la extrem a omului, ceea ce este si o umilire a lui daca am fost facuti dupa chipul si asemanarea sa, si fiecare are “scanteia de dumnezeire in el”.
    2.cum poti tu crestin sa te duci sa pupi toate oasele ce ti le prezinta biserica, oase ale unor muritori, cand tu credinta ar trebui sa ti-o arati fata de Dumnezeu, Isus, Maria.Mie personal mi se pare o blasfemie ca rugile sa fie indreptate spre niste oase in locul credintei in Dumnezeu.
    3.cum poti tu ca parinte sa accepti indoctrinarea de ev mediu a copilului tau fara sa-i explici ca Dumnezeu nu este “bau-bau”, ca el te iubeste si-ti iarta greselile ca un PARINTE SPIRITUAL ce este si ca asteapta indreptarea ta.
    4.cum de nu ne deranjeaza implicarea in politica a preotilor (politicienii le dau bani, pentru ca ei sa sfatuiasca cu cine sa voteze, toate babele uitate de timp prin satele aproape depopulate) si cum de nu vedem imbogatirea lor peste normal fara sa le pese de saracirea enoriasilor lor.

  • Gabriel ,
    daca ai fi avut discernamant si ai fi stiu ce este bine si ce este rau …..te-ai fi abtinut de la cometarii pe tema asta . Ai fi simtit ce trebuie sa faci .

  • si Isus s-a botezat la 30 de ani… deci adult si major stiind clar ce face… doar noi , indobitociti fiind mergem in turma ca sa nu ne arate babele cu degetul…

  • Fiecare discerne cum il duce capul. Unii mai mult altii mai putin in fapt nu asta este pricipiul.Cel mai mult conteaza faptele fiecaruia.

  • ma intreb de ce imbuibati copiii cu mancare cand ei nu vor. sau de ce il terorizati cu vaccinele si medicamentele cand are nevoie de ele. nu ar fi mai bine sa aleaga ei cand cresc daca vor toate acestea?
    credeti ca educatia, adica dupa unii nu are nici o valoare? ce inseamna pana la urma sa fii parinte?! nu sa arati o cale?
    si nu uitati ca Iisus si-a petrecut cei 30 de ani in Templu, nu pe maidan.