Toamnă, ieri, frumos afară. Mă duc în mândru pas ritualic la festivalul drag mie, al meșterilor populari, de unde ca de obicei mă întorc cu geanta plină și voie bună. La plecare, la ultima masă, mă informez asupra unor mici obiecte, despre preț, și vine domnul neaoș la mine, văzând că nu vreau să cumpăr nimic de la el, ci doar întreb cât costă ecusonul cu drapelul, de curiozitate, pentru că tocmai luasem unul din altă parte, și vroiam să compar prețurile. Ei nah, ce, voi nu faceți la fel? :)
Promovându-și pe un ton de bișnițar ieftin întreaga splendoare de comori tradiționale, și neavând altă șansă să închege procesul de vânzare, din cauza limitărilor sale probabil ca vânzător, zice, pe un ton acru, vizibil scârbit de intenția mea de (ne)cumpărare, uitându-se trufaș din costumul popular, făcându-l parcă de rușine, țintind spre noi, încercând să ne judece aspru, că vezi-Doamne nu ne-am ridicat la înălțimea așteptărilor dumisale. Și tace un pic, ș-apoi vine și uitându-se de sus la noi, pe tonul acela care sfidează, îmi zice:
”Dom-șoarelor… ce ați înțeles voi din tot ce -i aici?” zice omu peiorativ.
Sau ce spune vulpea după ce …strugurii nu vor să o cumpere? :)))
Evit să-i răspund, nu de alta, dar acestor asemenea specimene, la care triumful aparenței abuzează de bunăvoința și bunătatea ancestrală a firii- e bine să nu le dai apă la moară.
…
Dar omul insistă pe același ton acru de parvenit care a pus mâna pe un costum popular să facă afaceri, speculând din fașă că orice om care se îmbracă diferit, e automat necesar să fie scos din grila bunului simț pe care să-l aplice , făcând românescul automat de rușine. Și mă întorc la el, cu îngăduință și-i zic, pe jumătate scîrbită de senzația de vid pe care mi-o lăsase, păstrându-mi resursa și sursa tuturor valorilor românești pe care le-am propagat de mulți ani încoace, de dragul acestui neam și al românilor de pretutindeni, prin muncă, sîrg și îngăduință, dar mai ales răbdarea cea multă, știind că și așa omul nu știe:
…
Sunt clientă veche, domnule…. :)
CITEȘTE MAI DEPARTE AICI.
Autor: Andreea R. Hosu
Sursa: Trăsături din front
Adauga comentariu