Educația din România este nu doar cronic subfinanțată, nu doar bulversată de schimbări repetate, ci și rău construită ca obiective și arhitectură a programei.
Am fost invitat în diverse licee din București să particip la dezbateri cu elevii prilejuite de difuzarea unor filme pe teme de mediu sau să vorbesc despre democrație. Mulți dintre ei se dovedesc a fi inteligenți și fac observații sau pun întrebări pertinente. Sunt interesați de informații noi și au disponibilitatea de a cunoaște și înțelege mai bine lumea din jurul lor. Am observat însă că aveau mari dificultăți în a preciza care sunt drepturile lor și mi-au mărturist că nu se învață nimic în școală despre acestea și despre democrație.
Studiul Fundației Soros dat recent publicității confirmă cu cifre relevante ceea ce era binecunoscut celor preocupați de funcționarea defectuoasă a sistemul educațional din România: acesta nu îi ajută pe elevi să devină cetățeni, adică persoane conștiente de drepturile lor și ale semenilor, cu bune instincte democratice, și informate cu privire la funcționarea instituțiilor statului.
Dimpotrivă, scolile din România nu cultivă responsabilitatea, toleranța, spiritul scritic și libertatea de conștiință. Sistemul educațional, în ansamblul său, îi lasă pe elevi pradă unor concepții contrare celor necesare unei societăți deschise.
Iată câteva date absolut șocante pentu o țară membră a Uniunii Europene, prezentate în studiul Fundației Soros intitulat “Implicarea civică şi politică a tinerilor”:
Trei sferturi dintre tineri nu vor să aibă ca vecini persoane de altă orientare sexuală. 60% au repulsie faţă de persoanele bolnave de SIDA şi faţă de romi. 40% și-ar dori un regim militar, iar aproximativ o treime dintre tineri îi resping pe maghiari, musulmani şi evrei şi nu prea agreează democraţia. Doar 19% sunt mulțumiți de funcționarea democrației.
Este foarte bine că în școli se învață științe exacte și științe socio-umane. Dar este cu totul insuficient un sistem educațional care nu stimulează abilități de comunicare, care nu pune un accent deosebit pe etică și care nu oferă informații exhaustive despre drepturile omului și principiile democratice.
Democrația se învață! Fără educație democratică și fără cultivarea responsabilității etice, libertățile noastre sunt grav amenințate. Tendința guvernanților din România nu e aceea de a garanta, privilegia și maximiza drepturile noastre, ci de a le ciunti și restricționa din ce în ce mai mult. Dacă România nu ar fi acum într-o conjunctură istorică favorabilă și inclusă, aproape forțat, în familia țărilor democratice, alunecarea spre dictatură ar fi mult mai vizibilă și s-ar face cu directa susținere și contribuție energică a unor largi categorii de oameni. Mai ales pe fondul unei sărăcii și subdezvoltări care favorizează populismul și opiniile extremiste. Impresia mea este că majoritatea cetățenilor români cu un bun standard profesional care decid să părăsească țara pentru a se stabili în străinătate, fac acest lucru nu în primul rând din rațiuni financiare, ci pentru că atmosfera generală din România devine tot mai sufocantă.
Așadar, guvernanții ultimilor 21 de ani au decis ca în școlile din România să nu se studieze etică și cultură civică, dar, în același timp să li se atârne elevilor de conștiință imensa piatră de moară a îndoctrinării religioase cvasi-obligatorii care durează timp de 12 ani în învățământul preuniversitar. Astfel că se petrece același fenomen care se întâmplă în privința evoluționismului: dacă în rândul adulților numărul celor care sunt evoluționiști este apropiat de cel al creaționiștilor, în ce îi privește pe elevii din România, doar 14% dintre ei consideră evoluționismul corect, iar 73% cred în creaționism. Evident că acest rezultat este determinat în cea mai mare măsură de tipul de educație creaționistă, anti-științifică oferit în țara noastră atât la orele de religie, cât și la cele de științe. La fel, dacă în rândul adulților din România se înregistrează în proporții mult mai mari o adeziune la valorile democratice decât se întâmplă acest lucru în rândul elevilor, înseamnă că școala românească are o problemă și o responsabilitate cu privire la educația pentru democrație. Experiența limită a dictaturii comuniste a servit în bună măsură pentru cei crescuți în acea perioadă drept școală a democrației, dezvoltând efecte adverse față de totalitarism. Dar astăzi, în absența unui exemplu viu care să îi pună pe gânduri pe tineri și să le forțeze o reacție de opoziție față de totalitarism, suficiența și mediocritatea intelectuală responsabile pentru percepția greșită asupra democrației se pot instala ușor, mai ales pe fondul lipsei unei informări care să îi facă pe aceștia atenți la pericolul fatal reprezentat de pseudo-soluțiile autoritariste și antidemocratice.
Acei părinți care presupun că orele de religie sunt totuna cu ore de etică se înșeală și ar trebui să consulte studiul Ligii Pro Europa care demască intoleranța promovată de multe ori prin manualele de religie. De asemenea, sunt de părere că etica veritabilă nu este aceea asumată de o persoană prin supunere la un set de porunci sau interdicții de tipul “Să nu faci cutare lucru pentru că vei fi pedepsit”. O persoană își asumă cu adevărat o etică matură abia atunci când își formează o gândire critică în măsură să evalueze fiecare moment al vieții în care are de luat o decizie morală sau cu implicații etice. Or, o astfel de aptitudine se cultivă în timp prin lectură, reflecție, dezbatere, empatie, asumarea școlii dialogului, deschidere față de cei care sunt altfel, din indiferent ce motiv, înțelegere asupra unor perspective diferite de abordare a unei situații șamd. Dacă școala nu își asumă acest rol, societatea noastră va fi dominată în continuare de o crasă incultură în privința democrației sau de o precară interiorizare a unor principii etice veritabile. Vor prolifera în continuare neînțelegerile, violența de limbaj sau confuziile conceptuale reflectate adesea în dezbaterile publice și în deciziile politice, dar și în multe dintre comentariile postate pe site-urile publicațiilor online, după cum se poate vedea mai jos…
În opinia mea, ar trebui introdusă ca materie obligatorie o oră săptămânală (din clasa a V-a până în clasa a XII-a) de etică și cultură civică. O astfel de materie i-ar putea ajuta pe elevi să conștientizeze drepturile lor și ale altora, să înțeleagă discriminarea, să afle principiile pe care se sprijină democrația. În plus, este foarte important ca orele de îndoctrinare religioasă să fie înlocuite cu ore de istorie a religiilor care să cultive toleranța, ecumenismul, diversitatea religioasă din țara noastră și din lume și care să reprezinte într-adevăr ore cu valoare de îmbogățire culturală. Cât timp această îndoctrinare va continua, foarte multor elevi din România li se vor tăia din start șansele de a se dezvolta armonios din punct de vedere cultural, moral, democratic și științific. Este evident și scandalos handicapul produs de actualul sistem de învățământ multora dintre acești copii care altfel ar avea un potențial foarte bun.
În esență, școala ar trebui să îi ajute pe elevi să devină cu adevărat cetățeni ai unei societăți democratice, oameni conștienți de drepturile lor și ale altora… Oameni liberi…
Remus Cernea
sursa: voxpublica.realitatea.net
Adauga comentariu