Nu cred că am să mai pierd vremea făcând inventarul inepțiilor, deseori mai degrabă ticăloșii de neiertat, pe care le conține cărțulia lui Lucian Boia despre Primul Război Mondial. Mă grăbesc să fac cunoscută noutatea, revelația pe care mi-a procurat-o amârîtul. Fapt pentru care îmi trece toată supărarea și mă declar recunoscător față de numitul Lucian Boia. Tot îi place astfel numitului să descopere paradoxuri acolo unde este vorba de cu totul altceva. De data asta este vorba chiar de un paradox: deși este plină de falsuri înseilarea la care facem referință, taman ea ne oferă, fără să vrea, un principiu epistemologic – i se poate spune așa, extrem de util, care să ne ajute să apreciem mai corect prestația unui istoriograf, a unui istoric. În cazul de față, Lucian Boia!
L-am descoperit pe principiu citind la pagina 19-20 a incriminatei făcături următorul comentariu, prilejuit de comparația pe care autorul o propune, o comparație între atentatul de la Sarajevo și atacul așa zis terorist de la WTC: „Seamănă destul de bine reacția de atunci a Austro-Ungariei cu reacția Statelor Unite după atentatul de la 11 septembrie 2001: o similară încărcătură simbolică și impulsul de a lovi în replică, fie și „la nimereală” și în lipsa unor probe concludente, în vederea obținerii unor avantaje politice și strategice mai ample (în cazul Statelor Unite, dubla intervenție în Afganistan și Irak).”
Cum văd eu lucrurile? Le văd ca orice om normal de pe această planetă, ca orice ins cu judecată și cu noimă în ce face și ce zice, care azi, la atâția ani de la mascarada criminală din 11 septembrie 2001, nu mai are niciun motiv să ia cât de cât în serios versiunea oficială despre cele petrecute la New York!…
Când am văzut că Lucian Boia ne propune o comparație între Sarajevo 1914 și WTC 2011 am tresărit, anticipând fără voia mea: o fi descoperit istoricul nostru, așa pârît cum pare, o fi descoperit că la Sarajevo a fost, ca și la WTC, o diversiune, o mânărie, o înscenare de care austriecii, în frunte cu împăratul, au știut dinainte că bietul arhiduce o va păți rău de tot, așa cum au știut și oficialii americani, în frunte cu „împăratul” lor, au știut tot?!… L-oi fi înjurat pe nedrept pe nemernic!, mi-am zis.
Când colo, ce să vezi: domnul decan sau fost decan al viitorilor profesori de istorie are cutezanța prostească să se arate că el ia în serios versiunea mincinoasă, în care nici americanii de rând, așa ușor de fraierit cum sunt, nu mai cred! Cine mai crede azi că atacul de la Gemenii din New York s-a fost petrecut așa cum ni s-a spus încă din prima zi de minciuneală planetară?!
Una din două: Lucian Boia știe, domnule, n-are cum să nu știe că versiunea oficială a fost demontată și făcută de rîs! Știe adică ce știe toată lumea, dar, ca orice mercenar năimit, se face că nu știe și merge tot pe mâna establishmentului! Caz în care se dovedește calitatea sa morală extrem de precară, inexistentă. Minte! Minte cu dezinvoltură și fără menajamente și fără nicio precauție! Nu-i pasă că se va vedea. De ce? Nu mai contează. E treaba lui! E plătit sau face parte din echipa de răspândaci ai neadevărului la scară planetară! Treaba lui!
Numai că o dată dovedit că minte, istoricul nostru dispare din peisaj. Cine să-l mai legitimeze ca istoric?! Mai ales dacă mai are în față și câteva zeci de priviri oneste, curate, ale studenților sau elevilor!
Același rezultat și dacă Lucian Boia nu a luat în serios contestația adusă versiunii oficiale în zeci de variante „independente”! Ce fel de istoric mai e și acela care nu a priceput, nu a acceptat că la WTC a fost o înșelătorie, o diversiune criminală, inabil pusă la cale și în practică, cu chixuri jenante pentru un lider mondial al istoriei trucate?!… Dacă în mod deliberat Lucian Boia preia și susține, direct sau indirect, versiunea Casei Albe, asta îl descalifică la fel de… definitiv!
Și așa, de pe urma acestui mic incident – invocarea atentatului din 11 septembrie, invocare în contradictoriu cu adevărul bine cunoscut de toată lumea, descopăr principiul pe care l-aș numi „al lui Lucian Boia”! Anume: dacă un istoric nu este capabil să înțeleagă un eveniment istoric din actualitate, cu care este contemporan, se discreditează ca istoric în general, oricare i-ar fi perioada istorică pentru care se consideră specialist!…
Același rezultat și dacă domnul istoric asistă nepăsător, fără să intervină, atunci când minciuna se lăfăie în discuțiile privind istoria recentă! A minți nu se deosebește prea mult de toleranța față de minciună! Nu este Lucian Boia cu mult mai incorect decât colegii săi care nu intervin în spațiul public pentru a-i da peste mână impostorului și pentru a repune adevărul în drepturile sale!
Dacă spui sau tolerezi minciuni privitoare la evenimente contemporane, ce credibilitate mai poți avea când pretinzi că reconstitui adevărul privind evenimente, epoci și personaje istorice de odinioară, din urmă cu secole sau milenii?! Ce preț să pun eu pe adevărul din cărțile unui istoric care acceptă minciuna din lumea în care trăiește?! Care tace când sunt fraudate alegerile! Care tace când guvernul dă legi aberante?! Care tace când autoritatea politică se instalează la putere prin crimă, minciună și jaf?!
Domnilor istorici, ne permiteți să vă supunem și pe dumneavoastră la testul BOIA? Îndrăzniți, vă rog! Pe rând!
Autor: Ion Coja
Sursa: Ziarul Natiunea
D-le Coja dupa cum gandesti tot un fel de Boia esti si dumneata. Fa-ne un bine ia-l pe Boia de mana si duceti-va cat mai departe sau macar lasati-va de scris.