Politică

Teoria obligatiilor

Teoria obligatiilor este o materie de studiu in orice facultate de drept serioasa. Obligatia este acel raport juridic prin care o persoana – creditor pretinde alteia – debitor sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Dreptul creditorului se constituie intr-un drept de creanta asupra debitorului. Si de aici urmeaza detalieri. Ce e mai interesant insa este modul in care oamenii au reusit sa modifice raporturile de forta si violenta dintre ei transformandu-le in raporturi juridice. Este o masura a evolutiei si a civilizatiei. Dar nu intotdeauna lucrurile au stat asa. La vechii romani legea talionului a cunoscut o evolutie diferita. Daca o persoana vatama pe alta, cel vatamat avea dreptul la razbunare. Acest drept de razbunare creeaza o stare de aservire a agresorului catre cel vatamat, obligatio. Daca initial acest obligatio dadea posibilitatea luarii in temnita privata a celui vinovat, ulterior s-a considerat ca o a treia parte, un garant, il poate substitui pe cel intemnitat fie efectiv fie printr-un juramant cu caracter religios. Firi practice, romanii au considerat la un moment dat ca persoana respectiva poate fi substituita cu obligatia de da ceva la schimb, de a face ceva sau de a da o suma de bani. Primul drept de creanta. Raporturile bazate pe violenta, pe forta sunt inlocuite cu raporturi patrimoniale. Este interesant de asemenea ca si contractele isi au originea tot acolo. Un amestec de mistic si pragmatic creeaza primul rudiment de drept, in esenta sa neschimbat de 2500 de ani.

Cum stam astazi? Lantul obligatiilor acopera astazi tot spectrul relatiilor sociale. Nu exista individ care sa nu fie subiectul (activ sau pasiv) al acestora. Obligatia si datoria sunt astazi de esenta societatii umane, iar in lantul obligatiilor sunt prinsi succesiv indivizi, familii, comunitati, afaceri si state. Toti suntem datori ceva, cuiva. Si nu vorbim de datorii morale. Comportamentul si conduita oamenilor sunt subscrise obligatiilor ce le incumba. Daca reglementarea raporturilor duce la armonizare si disciplina sociala, nu acelasi lucru se poate spune si despre libertatea oamenilor. Libertatea nu mai e doar limitata de conditionari de ordin natural si obiectiv, ci si de obligatiile ce le revin oamenilor. Iar obligatiile revin intotdeauna la binomul creditor-debitor. Cineva trebuie sa dea cuiva. Nu este exclus ca o persoana sa detina simultant ambele calitati. Daca ii convingi pe indivizi sa accepte status-quo-ul si ordinea de drept, atunci poti folosi si specula aceasta ordine de drept in vederea crearii unei obligatii globale, a unei aserviri generale.

Datorati bani? Sigur ca da. Datorati bani in taxe si impozite statului. Datorati bani in credite bancilor. Bancile datoreaza bani bancilor mai mari. Bancile mai mari datoreaza bani statelor mai mari si suprabancilor globale de tip FMI. Statul datoreaza bani bancilor pentru ca cetatenii sai datoreaza bani bancilor. Ei aici apare o problema. De ce obligatia cetatenilor catre banci se transforma intr-o obligatie in sarcina statului. Nu mai este un secret pentru nimeni ca salvarea bancilor peste tot in lume s-a realizat prin fonduri publice desi nu exista obligatia statelor in acest sens, Inclusiv in Romania, unde reducere RMO (rezerva minima obligatorie) a reprezentat o forma indirecta prin care o cantitate de bani a iesit de sub controlul statului (prin BNR). Salvarea bancilor prin bani publici s-a tradus intr-o reducere drastica a prestatiilor sociale ale statelor catre cetatenii lor. Fie ca e vorba de reducerea salariilor, a pensiilor, fie ca e vorba de cresterea taxelor sau de modificarea relatiilor de munca, toate “ajustarile” au ca scop acoperirea unei imense gauri financiare. In subsidiar au ca efect saracirea si aservirea populatiei, modificarea raporturilor intre cetatean si stat, intre muncitor (persoana care munceste) si angajatorul sau. Desi bancile au fost salvate cetatenii nu au fost salvati, nu li s-a acordat nici o degrevare in contractele de credit in care sunt tinuti. Pur si simplu li s-a spus ca trebuie sa munceasca mai mult, ca sa achite mai mult. Sigur, nu mai suntem in antichitate, nu mai avem nevoie de lanturi pentru a evidentia aservirea, dar asta pentru ca mecanismul aservirii functioneaza mult mai bine in acord cu gradul de sofisticare la care ajuns societatea. Se vorbeste de sume astronomice, de miliarde si trilioane, dar in cele din urma scopul s-ar putea sa nu fi fost banii. Daca admitem ca exista posibilitatea ca aceasta criza a avut un caracter premeditat, atunci putem specula ca scopul ei nu au fost banii, ci lipsa lor. O imensa gaura de acoperit creeaza o imensa obligatie de acoperire ceea ce se traduce finalmente printr-o saracire si aservire deliberata a cetatenilor si statelor.Pe masura ce creezi datorie creezi si premisele aservirii. Este evident matematic ca niciodata nu vor putea fi acoperite sumele plus dobanzile, ca nu se poate ajunge la 0 pe 0. Dimpotriva sumele cresc, datoriile creeaza datorii si mai mari pana cand datoriile banesti se transforma in drepturi politice, in drepturi asupra statelor. Se afirma ca creditul si datoria sunt motorul si mijloacele dezvoltarii desi in centru ar trebui sa se afle cel putin declarativ nevoile oamenilor. In schimb se vorbeste de “consumer confidence”, adica un indicator statistic ce arata inclinatia spre consum a oamenilor. Exact aceiasi oameni care sunt bombardati si manipulati prin campanii media si de publicitate. Buy now, pay later. Perfect adevarat si trist in acelasi timp.

Intreaga istorie a omenirii este bazata pe relatiile de aservire. Doar ca acum paradigma se modifica, natura relatiilor de aservire se modifica. In Evul Mediu taranii erau aserviti nobililor, nobilii erau prinsi in relatii de vasalitate intre ei si in cele din urma suveranului, iar suveranul era sau nu vasal altui suveran. Astazi vasalitatea reprezinta un contract si o suma de plata, un extras de cont stocat in forma binara in serverul unei institutii in care scrie cat datorezi. Iar cat datorezi inseamna cat valorezi de fapt, pentru ca atat trebuie sa si produci.

In momentul in care cetateni si state sunt aserviti de-a valma mai putem vorbi de libertate? Cand un stat nu-si mai poate face politica economica in mod liber si in folosul cetatenilor sai pentru ca este tinut de obligatii si “conditionalitati” agreate mai vorbim de state independente? Mii de ani de evolutie, de istorie, de relatii se fac praf. Poate ca in asta consta Noua Ordine Mondiala. In liste de debitori, in obligatii de plata. Nu ai nevoie de armate acolo unde exista banci, acolo unde este acceptat cardul de credit.

sursa: asybaris.blogspot.com

Abonează-te la newsletter