Politică

Taxa pe disperare si populism

Taxa pe disperare si populism“Ideea unei taxe pe averile mari este vehiculata si poate viitorul proiect privind taxarea va include si un capitol privind impozitarea averilor mari”. Declaratia este, n-o sa credeti poate, a unui om de dreapta, liberal, ministrul Finantelor.

E drept, Sebastian Vladescu, promite ca anul acesta sistemul de impozitare nu va mai suferi schimbari, asa ca ar fi de presupus ca o astfel de taxa ar putea intra in vigoare abia, cel mai devreme, din anul fiscal viitor.

Acum sau mai tarziu, o asemenea ideea este inacceptabila in limitele filosofiei fiscale asumata de partidele aflate acum la guvernare si, pana la urma, nu sugereaza decat ca disperarea poate impinge la orice.

Taxa pe avere nu este o noutate. Ea functioneaza in diferite forme si cuantumuri in tari europene precum Franta, Spania si Danemarca. Dar niciunul dintre aceste state nu are cota unica de impozitare. Este, pana la urma, o chestiune de filosofie: cota unica sau impozit progresiv?

In 2005, Romania a ales cota unica. O decizie corecta care a dat rezultate spectaculoase: mii de locuri de munca scoase la suprafata din economia subterana si venituri bugetare suplimentare. Dar cota unica exclude, pana si in terminis, alte impozite de tipul celui pe avere.

Nu putem avea beneficiile tuturor tipurilor de impozitare. Daca PD-L considera cumva ca este momentul unei reveniri la cota progresiva de impozitare nu are decat sa isi asume aceasta decizie, recunoscand insa deschis eventuala abolire a cotei unice. E adevarat, un astfel de impozit nu ar viza doar banii, ci si casele, masinile, orice bunuri de mare valoare. Dar acestea sunt si acum impozitate si tot cu bani, teoretic impozitati, au fost cumparate, nu-i asa?

Pe de alta parte, un astfel de impozit pe avere este, prin excelenta, rezultatul unei viziuni de stanga, fiind specific statelor asa numite sociale, cum sunt tarile scandinave. Este insa impropriu filosofiei de dreapta. De altel, propunerea privind impozitul pe avere a venit de la un parlamentar PSD din comisia de buget finante, Vasile Bleotu.

Daca un social democrat poate propune fara nicio retinere o astfel de masura, care rimeaza perfect cu viziunea de stanga, faptul ca un ministru de Finante de dreapta, adept al cotei unice de impozitare, nu repinge ab initio o astfel de intiativa este cel putin straniu. Dar Sebastian Vladescu nu face decat sa recidiveze. Cine a introdus taxa pe lux? Asta ne arata cat de putin predictibila este legislatia, inclusiv cea fiscala, din Romania, din cauza amatorismului doctrinar al partidelor, incapabile sa respecte cateva principii de dreapta sau de stanga.

In orice clipa dreapta se poate comporta precum stanga, stanga precum dreapta, in functie de interese, de constrangeri bugetare sau orice alte considerente. Vorba d-lui Gelu Visan, popular de dreapta pe cartea de vizita: “noi (PD-L n.r.) suntem de centru, pentru ca avem responsabilitatea guvernarii”. Ca romanul impartial si mai multe nu!

In plus, chiar practic, este posibil ca un astfel de impozit pe avere sa provoace efecte perverse, in primul rand expatrierea marilor averi. Iar banii pot pleca din tara printr-un click.

Sigur, impozitul acesta pe avere este un exercitiu populist cu succes garantat. Oamenilor obisnuiti, amenintati de somaj, de concediu fara plata, de reduceri de salariu, de taieri de sporuri sau mai stiu eu ce nenorociri, le place sa auda ca “si bogatii plang”, cu atat mai mult cu cat exista convingerea larg raspandita ca averile din Romania sunt, in mod obligatoriu, consecintele unor ilegalitati mai mici sau mai mari, ceea ce in mare masura este si corect.

Pe de alta parte, nerusinarea cu care se comporta bogatii Romaniei, imensa majoritate toparlani parveniti, opulenta pe care o afiseaza sfidator, lipsa lor de scrupule si meschinaria, ar merita cu prisosinta un astfel de impozit. Nu cred insa ca fiscalitatea trebuie sa functioneze ca pedeapsa. Codul Fiscal nu e Cod Penal. O avere ori este ilicita, si atunci trebuie confiscata, ori e legala si atunci ea trebuie impozitata conform filosofiei fiscale a statului, indiferent cat de mult ar vrea statul s-a jumuleasca.

Constantin Racaru
sursa: ziare.com