Politică

Ţara la coadă

Imaginile cu oameni de toate vârstele bulucindu-se pentru zahăr la promoţie, o sticlă de ulei plătită, una cadou, chiar şi pentru hai­ne la inaugurarea unui brand popular din Occident, în Capitală, au devenit deja filmu­leţe familiare în cotidianul nostru. Psihologii şi sociologii invitaţi de televiziuni încearcă să explice fenomenul prin dorinţa de a pune mâna pe o gratuitate şi de a încheia ziua cu o mică „afacere”.
Analiştii economici calcu­lează de zor care mai este gradul de suportabilitate a populaţiei pe timp de recesiune şi cât de jos va ajunge nivelul de trai în Româ­nia.

Opoziţia dă vina pe putere, că a dus ţara în prăpastie, Puterea toarnă gaz pe foc şi re­învie stafiile trecutului, dar nimeni nu-şi pune întrebarea de unde porneşte toată această is­terie a statului la coadă şi apoi a călcatului în picioare, până la raft.

Fără pretenţia de a emite o judecată de valoare originală, opinia mea este că principalii generatori de umilinţă, spectacol grotesc, imagine jalnică a unei naţiuni… şi am putea continua cu încadrarea „faptei”… sunt co­mercianţii. O publicaţie de business este, prin definiţie, una care informează şi susţine mediul de afaceri. Nu vă aşteptaţi să fac apo­logia statului, pentru că nu o voi face. Dar nici a privatului care, prin mijloace de marketing ieftine şi la propriu, şi la figurat, vrea să-şi facă o reclamă dureroasă.

Cum se simte patronul şi managerul unui astfel de super sau hipermarket când persoane în vârstă pleacă de la coadă direct la spital? Cum se simt atunci când rafturile sunt vandalizate, vânzătorii puşi la pământ, casieri­ţe­le depăşite, bodyguarzii ciufuliţi?

A sta cu mâinile în sân, satisfăcuţi că au vân­dut câteva sute, chiar mii de pungi de zahăr sau sticle de ulei la un preţ de producător şi cu un adaos redus – să nu vă imaginaţi că aceşti comercianţi renunţă de tot la profit! -, este mai mult decât cinism. Este un gest de barbarie, o atitudine crudă faţă de clienţi. Veţi spune că nu e vinovat cine cere mult, ci acela care dă mult. În cazul nostru, nu e în culpă cel care face tam-tam că scoate la vânzare chilipiruri, ci aceia care le vânează, cu riscul punerii în pericol a sănătăţii şi vieţii. Dar nu este chiar aşa. Exact cum societatea pretinde de la presă, în special cea audiovizuală, să aibă şi o compo­nen­tă de educare a cetăţenilor, pe lângă informare, aşa şi magazinele ar trebui amendate de Autoritatea pentru Protecţia Con­sumatorului pentru că provoacă astfel de de­zas­tre sociale.

Cât despre cei care se aruncă în gloata furibundă pentru a pleca acasă cu produse alimentare mai ieftine, sunt absolut convinsă că acolo nu sunt cei mai săraci, cei mai amă­râţi. Şi mai cred că mulţi, mai ales cei în vârstă, îşi retrăiesc amara tinereţe petrecută pe la cozile ceauşiste, înghesuindu-se la ce­le de azi, mai capitaliste, şi deci mai violente. Măcar aşa să-şi amintească de vremurile când erau mai tineri, mai frumoşi, mai sănătoşi.

O ultimă observaţie: nu ştiu dacă aţi fost atenţi, dar „campionatul de rupt gâtul la coa­dă” începe de obicei dimineaţa. Iar la cozi nu sunt doar pensionari, ci şi oameni în putere, precum şi tineri.

Ce înseamnă asta? Că ultimii nu sunt la muncă. Dacă ar avea ser­viciu, fireşte că nu şi-ar permite să piardă câteva ore bune, nici măcar pentru alimente mai ieftine. Această constatare generală este confirmată şi de ultimele studii în ma­te­rie de ocupare a forţei de muncă. Mai exact, 40% din forţa activă a României este, de fapt, inactivă. Avem mai mulţi şomeri decât se declară oficial, pentru că cei fără ocupaţie nu figurează automat ca fiind şomeri, ei ie­şind din statisticile oficiale.

În trimestrul trei al anului trecut, rata de ocupare a populaţiei cu vârsta între 15 şi 64 ani era de 60,2%, respectiv 9,428 milioane de persoane. Cel puţin aşa reiese din „Studiul de perspectivă privind necesarul de forţă de muncă calificată” elaborat de Multi Con­sul­ting Group, din care aflăm că, pe măsură ce scade nivelul de instruire, scade şi gradul de ocupare.

Tot potrivit ultimelor statistici, cei mai mulţi şo­meri înregistraţi proveneau din industria prelucrătoare (aproape 30.000 de persoane), din construcţii (peste 26.700) sau din rân­dul vânzătorilor în magazine şi în pieţe (peste 18.500 de persoane). În ceea ce priveşte previziunile pentru anul 2011, ma­na­gerii români estimează că tot aceste do­menii vor fi cele care vor genera cei mai mulţi şomeri.

Concluzia este limpede: vina guvernanţilor este că nu iau măsuri pentru crearea lo­cu­rilor de muncă, nu pentru că se bat cetăţenii la cozi, ceea ce este infinit mai grav şi mai profund. Un fenomen social poate fi corectat prin instruire şi schimbare de mentalitate. O schimbare de atitudine a guvernanţilor faţă de cetăţeni, prin recunoaşterea şi îndepli­ni­rea obligaţiilor ce le revin, este ceea ce face diferenţa dintre o ţară civilizată şi una ba­na­nieră, printre care, o spun cu regret, părem să ne numărăm.

Gabriela Vranceanu Firea
sursa: sfin.ro

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Remarc cu luciditate, că este îndreptăţită convingerea mea, că sunt mulţi români cu burta plină, care au creierul spălat şi care sunt cozile de topor ale scufundării unei naţiuni.De unde până unde, autoarea articolului, care este participantă directă la “ciolaniada românească” dă cu mucii în fasole, fiind ruptă complet de realitatea de zi cu zi.Mai are şi mentalităţi comuniste, când scrie că “statul”, auzi idioţenie, statul, trebuie să facă locuri de muncă!!! Bine că nu a amintit şi de organizaţia de bază a partidului care ar trebui să ia măsuri pentru dezvoltare.Şi cât de ipocrit trebuie să fii, în termeni româneşti, bulangiu, ca să mănânci de pe spinarea oamenilor şi totodată să le plângi de milă.Adică lucrezi într-un loc care măreşte preţul prin publicitatea ce o atragi doar dând din gură şi plângi de mila celui ce cumpără produsele.Dacă te crezi televizioman, fă dreak emisiune cu pay per view şi atunci vei vedea cât de ascultat eşti.Şi pentru idioţi de aceiaşi factură care cer ca statul să creeze locuri de muncă, îi informez că locurile de muncă le crează doar oamenii, dacă sistemul legislativ este creat de oameni cu cap, nu de idioţi.Dar ce oameni se pot afla în parlamentul României?! Sunt cumba alegătorii nişte erudiţi sau oameni cu o brumă de educaţie?!? Nici într-un caz! Sunt în proporţie de 80%, exact cum a spus Brucan, “stupid people”, adică pe româneşte, proşti. Prin logica unui om ce gândeşte, te întrebi, ce poate alege un om prost?! Doar unul ca el, dar care este mai şmecher ca el şi poate ştie mai multe cuvinte decât el.Iar ca împuşcat în decembrie 1989, pot emite judecăţi de valoare la adresa celor care sunt angajaţi trup şi suflet în “ciolaniada” românească! Nu dau nici o şansă celor care se folosesc de antene(sic) şi cred că manipulează pe români.Şansa USL-ului este egală cu cea a PDL-ului. Adică zero barat.

Abonează-te la newsletter