Vorbesc în urmă cu câteva zile cu un prieten jurnalist, dintre cei mai buni, și îmi spune că îi este frică să mai scrie despre adevăr. Că mare parte dintre foștii lui prieteni au fost racolați de SRI și, unii dintre ei, intrați în politică, au grade mari de ofițeri sub acoperire. Când mi i-a enumerat, am văzut că mulți dintre ei sunt foști țărăniști, alții se prezintă insistent în spațiul public ca apărători ai principiilor lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu! Pe banii SRI, sub diferitele forme de finanțare. Singurele indicii sunt că aceștia trăiesc fără să lucreze nimic. Și o duc bine.
Îmi explic cum PNȚCD a devenit un partid controlat. Eforturile de reconstrucție făcute de oricine pot fi spulberate oricând, când o grămadă de foști țărăniști finanțați de SRI sunt pregătiți să spună că ”se răsucește Coposu în mormânt”, folosiți de o mașinărie infernală, susținută la rândul ei de SRI, care bulversează percepția publică. Cât de simplu, nu-i așa? Că faci, că nu faci, când cineva te tot compară cu trecutul și cu marii lideri politici, dar decedați, închizându-te într-un trecut mitologic, avem diversiunea perfectă.
Cum s-a ajuns aici? Conștiințele sunt de vânzare. E simplu să trăiești ușor, din bani veniți pe filierele SRI, și să te și dai apărătorul ”principiilor” în pozele garantate de angajator… Mai ales când nu ai o carieră și nici vreo afacere care să-ți asigure ziua de mâine. Teribil! Câți nu sunt așa?
Nici nu-i pot măcar învinovăți. Mecanismul SRI este perfect. Banii, desigur, poate că nici nu vin de la serviciu, ci de la ”prietenii” lor din tot felul de multinaționale sau alte afaceri, pentru care câteva sute de mii de euro pe lună pentru a plăti o armată de troli care să controleze psihologic populația, nu înseamnă absolut nimic… Bani care se și întorc înzecit, din afacerile cu statul, orientate cam tot din zona serviciilor secrete.
Cei care cunosc mecanismul sau aderă și ei, sau renunță de frică și scârbă, dar asumându-și o viață grea, de lipsuri financiare. Pentru că în lumea aceasta, a presei, a propagandei, fără un angajator, practic nu poți supraviețui.
Iar când asemenea mecanisme apar în societate, toată țara e cuprinsă de frică, nu scapă nimeni. Ca la Aiud: IULIUS FILIP, deținutul politic pe care AUGUSTIN LAZĂR a refuzat să-l libereze cunoscând că este supus torturii, de aceea și era ținut și torturat: SĂ ȘTIE ÎNTREAGA SOCIETATE ȘI SĂ TACĂ! Cine nu știa de Aiud? Cine îndrăznea să vorbească despre Aiud și teroarea pe care o genera, alături de imensa rețea penitenciară a morții?
Câți au mai rămas oameni liberi cu adevărat? Câți, crezând că sunt liberi, folosiți de acest uriaș angrenaj al fricii și al minciunii, nu sunt la rândul lor niște instrumente ale nedemnității? Eu voi apăra cât voi putea unul dintre ultimele simboluri de conștiință, PNȚCD, aflat dintotdeauna sub asaltul celor mai murdare forme ale răului tocmai de aceea, pentru strălucirea sa!
Autor: Aurelian Pavelescu
Sursa: Aurelian Pavelescu Facebook
Pai, Monsat-ul ii stie si pe SRI-stii de buna-credinta si pe ceilalti si deasupra noastra a tuturor vegheaza un Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat lumina din lumina. In conditiile evidente, in care judecatorul este obstructionat in exercitarea atributiilor privind rolul acestuia in aflarea adevarului, ce-ar trebui sa faca cetateanul de rand? Sa tremure de frica, inghete sangele in vene de spaima, taca la infinit, accepte somatiile, amenintarile, hartuirile, denigrarea imaginii, stirbirea reputatie, identitatii fiintei umane, nationale, planetare, cosmice, universale, pregateasca bocceluta pentru inchisoare linistit ca se vor construi inca sapte penitenciare, in grafic, cf. directivelor europene amintite de Raluca Pruna. Nu spitale, nu scoli, nu infrastructura, nu crestere economica reala, locuri de munca decente, stil de viata sanatos si educat, certare, arta autentica. Nu pace, bucurie, armonie, prosperitate, iubire divina. Penitenciare! Pai, nu-i dementa mixta?
Da’ noi, cetatenii de rand, putem supravietui? Urni la urne?
Ne reprofilam, invatam lucruri noi, activitati noi, schimb de experienta, tehnologii. Na, trec io la SRI si SRI-istii in locu’meu… si cu mapa si cu sapa. S-avem spor! “Fara poezie viata e pustiu”, vb lui nea Bachus, regretatul Stefan Mihailescu Braila, actor autentic, Dumnezeu sa-l ocroteasca in Imparatia Sa cum stie mai bine, mai frumos si mai luminos, ca n-a stat pe scari, trotuar, in piata la proteste pentru 30 de arginti.
“Artista, aurul si ardelenii”, “Io, Monsatu’ si cu Dumnezeul StraBunilor”, gratis.
Va amintiti REFRENUL “Nu mi-e frica, nu mi-e frica de BAU-BAU, NU MI-E FRICA DE BAU-BAU”? Sa fredonam bine impreuna!
CU CANTEC INAINTEEE!