C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Statul ne-a lăsat amanet

Subiectul dezvoltat în ultimele două editoriale, privind reducerea volumului de vânzări la hipermarketuri şi migrarea business-ului “la negru” pe fondul majorării taxelor, ar merita un al treilea comentariu. Mai ales că Traian Băsescu, care milita pentru un comerţ civilizat de tip Carrefour când era primar, a declarat recent că “în timp de criză, să măreşti taxele e ca şi cum ai trage o frână”. Bine că şi-a dat şi el seama. în 2010, când pledam pentru asta avea o poziţie duplicitară, chit că acum încearcă să ne facă din vorbe zicând: “Aduceţi-vă aminte că am fost împotriva majorării TVA, în timpul guvernării Boc”.

Să lăsăm însă la o parte tupeul prezidenţial şi să spunem adevărul până la capăt. Acum, în economie, se transmite efectul taxelor majorate în 2010, pe timpul Cabinetului Boc, guvern controlat de preşedintele Băsescu. Pentru că dacă în Statele Unite, care au pieţe şi instrumente, sunt necesare 6 luni pentru a fi aduse anticipaţiile în prezent, la noi e nevoie de 2-3 ani. Şi după ce am identificat corect vinovatul trebuie adăugat că suprataxarea mărfurilor e cu atât mai nocivă cu cât vizează produsele care satisfac necesităţile primare, de la baza piramidei lui Malthus. De exemplu, când roşiile ajung la 6 lei/kg după supraimpozitare, producătorii se reped să le cultive pentru a le vinde cu 4 lei în economia subterană. Dar, pentru că toată lumea pune roşii, preţul lor scade la 2 lei şi nu se mai cultivă altceva.

La ţigări se întâmplă cam la fel şi să nu vă mire dacă se va ajunge să se vândă şi benzină “la negru”. E drept că managerii companiilor de tutun şi de carburanţi dau impresia că veghează mai mult asupra intereselor statului, decât ale acţionarilor. Şi de aceea luptă ei cu evaziunea, în loc să aducă mai mult profit. însă, în ciuda “străduinţelor”, suma viciilor rămâne constantă. }igările care nu se vând la alb, se vând “la negru”, pentru că e vorba de aceeaşi marfă, produsă de companii multinaţionale.

Iar un alt lucru important e acela că evaziunea are legătură în cea mai mare parte cu politicul şi serviciile secrete. Ce scot cei mici e nesemnificativ. De aceea e lipsit de decenţă să declari că te lupţi cu economia subterană când tu ai cel mai important volum de business.

Dar, în fine, tot răul spre bine. De când a început criza necesităţile pieţei sunt satisfăcute de mărfuri Made in Romania. E drept, “la negru”, însă observăm că nu mai avem deficite când se reduc fluxurile de resurse şi de mărfuri din exterior. Băncile ar avea acum destul “spaţiu” să ofere capital de lucru comercianţilor. Ar fi suficient să finanţeze economia pe baza garanţiilor primite de la firme, la ce nivel de subevaluare ar dori ele. Din păcate, băncile sunt mai preocupate să le poprească clienţilor conturile şi să plaseze bani în titlurile statului, ale căror dobânzi sunt singurele ce reacţionează la semnalele BNR de ieftinire a creditului. Cu alte cuvinte, băncile, precum fabricanţii de ţigări şi de benzină, sunt mai preocupate să satisfacă interesele statului decât pe cele ale acţionarilor. Şi atunci singurele bănci adevărate rămân casele de amanet.

Autor: Ionut Balan
sursa: jurnalul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss