Din când în când apar la suprafaţă tot felul de nemulţumiri ale unor radicali legate de faptul că statul promovează religia prin instituţiile sale. Chiar dacă nu ni se spune direct, la bază disputa e de ordin filozofic şi istoric şi porneşte de la o încleştare veche şi destul de crâncenă cu privire la modul cum ar trebui definită modernitatea şi statul laic. În practică, această dispută se traduce fie prin contestarea însemnelor religioase în instituţiile publice, fie prin argumente conform cărora religia nu ar trebui predată deloc, fie prin atacarea manualelor de religie care nu corespund ideilor delatorilor şi care de aceea trebuiesc retrase de urgenţă de pe piaţă (aceasta a fost formularea făcută recent de nişte militanţi atei: „de urgenţă”!). Motivele invocate sunt mai mult sau mai puţin triviale şi nu aş vrea să imi pierd vremea cu poveşti stupide de genul „care este impactul asupra unui copil care este învăţat despre iad şi rai sau care se uită la o icoană sau la o cruce?” etc. Vă sfătuiesc doar atât: uitaţi-vă în ochii părinţilor şi bunicilor d-vostră şi încercaţi să intuiţi efectul „devastator” al moralei creştine asupra lor; ascultaţi-i să vă povestească cât de „traumatizaţi” au fost ei de aceste chestiuni când au fost copii…
Dar în cacofonia de păreri şi violenţa de atitudine care am văzut că s-au iscat în jurul polemicii, merită să punem puţină ordine şi să formulăm câteva poziţii de principiu. Acestea au fost deja argumentate, dar văd că trebuiesc repetate la răstimpuri. Mai întâi, nu există şi nu a existat niciodată un stat care să fie absolut neutru din punct de vedere axiologic în raport cu societatea în care acţionează. Aceasta ar însemna un stat apolitic, ceea ce e o contradicţie în termeni. Ca atare, un asemenea stat nici nu ar putea şi nici nu ar fi dezirabil să existe câtă vreme funcţia oricărui stat este să reprezinte. Punctul doi, statul nu beneficiază de nici un primat în raport cu societatea pe care o reprezintă, nici din punct de vedere ontologic şi nici din punct de vedere filosofic. Altfel spus, societatea creează statul (şi nu invers) iar acesta este acolo să protejeze societatea, nu pe sine sau vreo teleologie mai mult sau mai puţin arbitrară în raport cu societatea.
Aceste două puncte coroborate, ne duc la următoarea concluzie: dacă societatea este religioasă, statul are nu doar dreptul ci chiar obligaţia faţă de cetăţenii săi de a-i educa în sensul religiei sau al religiilor pe care o împărtăşesc oamenii. Aceasta nu înseamnă că un asemenea stat ar fi o teocraţie, deoarece legile sale sunt seculare. Dar aceasta înseamnă că majoritatea este respectată şi reprezentată de statul pe care îl susţine şi că minorităţile (atee, agnostice etc.) sunt tratate ca atare: ca minorităţi. Adică li se asigură libertatea de conştiinţă, practicarea propriului cult sau a nici unui cult, fără însă să fie urcate pe un piedestal prin care statul, suprasensibilizat la doleanţele acestora, ajunge să fie instrumentul lor sociologic activ prin care să schimbe morfologia culturală a unei ţări!
Într-un stat precum România în care peste 90% din populaţie s-a definit ca fiind creştină, statul pur şi simplu NU ar trebui să aibă dreptul să scoată cruci şi icoane din şcoli dacă comunităţile locale le doresc şi nici să ia prea în serios cererile unor exaltaţi care au probleme cu crucea la modul general. Aceştia din urmă trebuiesc doar mângâiaţi părinteşte pe creştet pentru că evident au nevoie de atenţia noastră, dar cam atât. O atitudine contrară din partea statului nu ar face decât să dea curs unor apucături tiranice şi chiar totalitare, deoarece o asemenea atitudine ar fi îndreptată împotriva unor majorităţi largi din societate, în numele unei ideologii politice a laicităţii radicale reprezentată doar de o minoritate.
Autor: Camil Roman – doctorand al Departamentului de Politică şi Studii Internaţionale de la Universitatea Cambridge.
Sursă: România Liberă
Sunt la vârsta părinților si bunicilor pe care ii invocati dumneavoastră atunci când ii sfatuiti pe copii sa se adreseze lor pt a-i întreba cit de traumatizati au fost ei in copilărie de simbolurile religioase. Răspunsul meu: teribil de traumatizat!
De cand asteptam eu asa articol ca sa comentez acid din partea minoritatilor. Pai tocmai aici este problema ca minoritatiile sunt luate peste picior si manipulate si obligate sa faca ce vrea majoritatea. Cum foarte pervers autorul nostru face referirea ca “societatea creaza si conduce statul si nu invers” in realitatea in care ma scald eu tocmai invers este. O sleahta mica de oligarhi conduc o majoritate ingenunchiata de necunoscatori sau zombi. Sleahta de la Bucuresti este sustinuta de adevaratii stapani din occident care au nevoie de impresia ca romania ar fi condusa din Bucuresti cand de fapt ea este stoarsa si strivita de cei de afara. Populatia nu stie cine conduce defapt tara asta din aceasta cauza uni se aleg cu castigurile iar evident noi restul, cetatenii, ne alegem intotdeauna cu pierderile. Statul inainte de vremi era reprezentat de clerici apoi laici au venit la putere dar pentru mentinerea puterii era nevoie de ambii asa ca cei doi s-au imprietenit. Mai apoi a inceput “menage a trois” intrand in hora si bancherii. Iar astazi ne aflam in momente foarte interesante d.p.d.v. al istoriei pentru ca lumea este una singura nu majoritati si minoritati asa cum ar vrea unii, suntem o singura familie pe aceasta planeta si ar trebui sa ne respectam reciporc. Crestinii pe planeta asta sunt doar 1\6 din populatie asa ca nu exista nici o majoritate. Nu conteaza ce religie ai ca oricum niciuna nu poate satisface un om normal tocmai lipsurile tuturor ma indreptatesc sa fiu agnostic dar problema este ca aceste religii au departamentul de marketing foarte bine dezvoltat si culmea este ca si concureaza intre ele. Pai nu ar trebui mai intai ca copilul in scoala sa fie intrebat ce este aia religie? Daca vrea el asa ceva, de ce trebuie sai fie bagata pe gat? Unde este democratia? Cand astia micii nu stiu inca care-i fata si care-i spatele la chiloti trebuie sa faca ore de religie la scoala? Ce om sanatos la cap si-ar trimite copilul la scoala sa invete religie? Ce este religia? Copii in ziua de azi cand termina scoala stiu mai multe de religie si ale ei minciuni decat sa scrie si sa citeasca si sa numere. Si nu incercati sa argumentati cu cei olimpici care oricum sunt 2-3 la mie si nici unul nu este religios convins. Defapt care dintre crestini este cu adevarat crestin ala care se declara pentru beneficii si acceptiune sau aia care si practica in procente minuscule de sub 10%. Asta este majoritatea doamnelor si domnilor cei sub 10% dintre practicanti nu cei cu gura mare si iuti de mana care doar se dau crestini pentru beneficii.
Fara sa mai atac “morala cretina” voi comenta si textul care este plin de greseli asa ca rusinica domnule academician Camil Roman.
1. Concluzia domnului Roman conform careia societatea este religioasa si statul are obligatii fata de cetateni este total pervertita fata de adevar: pai nici un recensamant real nu va scoate la iveala cifrele de 90% ca cetateni crestini. Pai si eu am pe certificatul de nastere ca sunt ortodox dar nu calc in biserica decat in caz de urgenta maxima si sunt cateva decade de cand nu am practicat nici un ritual ortodox in cei 29 de ani ai mei. Sincer la cat se fura si se minte in aceasta tara am mari dubii ca ar fi macar 5% crestini.
2. Inainte de finalul articolului autorul pomeneste ceva de apucaturi tiranice sau totalitare ale statului dar si ceva mult mai periculos ca” mangaierea parinteasca pe crestet a celor care nu fac parte din “larga majoritate” (suna la fel ca in europa unde printre randurile clericilor sunt mai multe cazuri de violuri de copii decat in societatea civila). Pai daca statul ar fi 1% democratic ar intreba comunitatiile ce sa faca dar asa ceva nu o sa vezi in Romania pt ca nu exista democratie decat in manuale.
3. “Vă sfătuiesc doar atât: uitaţi-vă în ochii părinţilor şi bunicilor d-vostră şi încercaţi să intuiţi efectul „devastator” al moralei creştine asupra lor; ascultaţi-i să vă povestească cât de „traumatizaţi” au fost ei de aceste chestiuni când au fost copii…” Pai cu tot respectul la cat se fura in tara asta numai de morala crestina nu se poate vorbi. Si sincer de ce nu se lasa copilul sa decida singur atunci cand va sti chiar el cu buletinul in mana cum il cheama, de ce trebuie spalat pe creier (scuze “educat”) despre religie de la varste foarte fragede ? Mintea lui ajunge la maturitate in jurul varstei de 20 la uni chiar mult mai tarziu iar la altii niciodata de ce nu se da optiunea copilului de a studia la acea varsta cand poate intelege perfect cum sta treaba? De ce atata graba? Oare este ceva “putred” la mijloc sau este pur si simplu o greseala? Oare?
Al naibii sunt trase de par concluziile atticolului .
Am mari rezerve in legatura cu onestitatea acestor colectionari de articole pe care ni le servesc ….
nu stiu pentru ce insa cdontinui sa urmaresc cu atentie si i\mi permit sa fiu la fel de critic uneori .
Societatea nu este religioasa decat in statistici , in realitate ea are anumite nevoi spirituale care sunt satisfacute de institutiile in cauza in asa fel incat societateas respectiva sa ramana supusa unor reguli, ritualuri sau sa-si creeeze o anumita identitate care sa convina celor ce vor sa-si asigure majoritati .
In al doilea rand societatea nu creeaza nici un stat el exista deja de mult iar functia lui principala nu este sa protejeze societatea ci propria lui existenta .
exista un decalaj imens intre nevoile societatii si cele ale statului care nu se mai pot concilia.
Iar in ceia ce priveste religia o stie toata lumea nu e nevoie sa ne ascundem dupa degete prin statistici sau mai stiu ce teorii , religia este un teribil instrument de indoctrinare care asigura statului o existenta ferice fara mari probleme din partea societatii care nu-si mai pune intrebari ci are numai certitudini.
Ma scuzati pentru limbaj! Hai sa ne cacam pe noi ca suntem popor crestin, ortodox chiar, si hai sa ne vedem frumusel in continuare de treaba in mod crestinesc, asa cum am facut si pina acum. Adica sa furam crestineste, sa plecam capul cu supusenie si sa intindem mina, sa tradam crestineste (ca la asta stiu din istoria noastra ca al dracului de bine ne mai pricepem) si de ce nu, sa ne mintim intre noi tot crestineste. Pentru cei care nu stiu cum sta treaba si inca mai cred in basmul cu “ortodoxia care a pastrat prin veacuri limba si spiritul national” am doar o vorba sa le spun: puneti mina pe carte fratilor, ca-i tara plina de prosti; un pic de istorie n-ar strica, asa poate aflati si voi ca pina in sec. 17, slujbele se tineau in slavona. Nu-i de mirare ca bietii tarani ascultau prostiti intr-o limba pe care n-o intelegeau o slujba a carei talc, abia la predica, incercau a o deslusi din pasareasca limba de lemn bisericeasca. Daca va intrebati ce ne-a tras pe noi inapoi si nu ne-a permis sa evoluam ca popor, desi am fi avut resurse, ei bine, asta este: primitivismul si prozelitismul prostesc al educatiei, exclusiv religioase, infierarea oricarei descoperiri stiintifice si intepenirea satului romanesc intr-un feudalism feroce pina aproape chiar la disparitia sa. Si acum, cand avem instrumente, metode si facilitati educationale mult diferite de perioada feudala, se mai justifica aceasta incrancenare religioasa? Cum ar putea un caracter in formare sa discearna intre adevarul stiintific si formalismul religios? Cum ar putea afla adevarul oscilind intre incertitudine si certitudine? Nu am nimic cu nimeni, sunt unul dintre oamenii marturisitori de Dumnezeu, dar nu cred orbeste in bolboroselile bisericesti. Biserica noastra este mai mult decat o institutie, iar daca ajungem sa institutionalizam credinta predand religia in scoli, inseamna ca avem o problema serioasa, mai ales daca numai astfel unii considera ca se poate ca religia sa supravietuiasca. Religia trebuie deprinsa in familie, ca parte a educatiei, nu in scoala ca parte a sistemului de invatamint.