Statul a tocat banii FMI pe consum

Guvernul a aruncat banii de la FMI pe pensii, salarii şi pe dobânzile la împrumuturile pentru plata obligaţiilor bu­ge­ta­re. Problema este că banii au intrat în consum şi nu s-au dus în investiţii sau în restructurarea aparatului bugetar.

România a atras 9,32 miliarde de euro de la FMI, plus alte 2,5 mi­liarde de euro de la Comisia Europeană din luna mai 2009 şi până acum. Un munte de bani, 11,82 miliarde de euro, a intrat fie în vistieria statului, fie în conturile băncii centrale, însă surplusul de bănet nu a susţinut reforme şi nici nu a deblocat creditarea pentru firme. A fost utilizat pentru plata salariilor bugetarilor şi a pensiilor, fie direct, fie indirect, sub formă de dobânzi la titlurile de stat.

PENSII ŞI DOBÂNZI
La Ministerul de Finanţe au intrat 4,68 miliarde de euro din septembrie 2009 şi până astăzi. Însă nevoia de bani a statului este mult mai mare, aşa că Finanţele s-au mai împrumutat 17,4 mili­arde de euro de la bănci, sub formă de titluri de stat în lei sau în valută. Banii de la FMI au picat bine pentru că sunt ieftini, au o do­bândă de 3,5%, jumătate din cea de la ti­tlu­rile de stat. Însă analiştii economici spun că, la adăpostul împrumutului de la FMI şi CE, guvernanţii nu au fă­cut altceva decât să amâne restruc­tu­ră­rile.

“Banii de la FMI au amânat nişte restructurări, niş­te ajustări care trebuiau făcute de mult. Până la urmă, acestea tot vor trebui fă­cu­te şi, cu cât le vom amâna, cu atât ne va costa mai mult. Să nu uităm că va trebui plătit şi acest împrumut de la FMI, care, deşi este mai ieftin, este tot împrumut”, a declarat analistul econo­mic Ilie Şerbă­nes­cu.

Pe de altă parte, nu FMI este de vi­nă că statul nu-şi poate face restructu­ră­ri­le. “FMI nu e pus să închidă robinetul. Nu e vina FMI că un stat nu-şi poate corecta problema pensiilor şi pe cea a salariilor. E de apreciat că Fondul a înţeles situaţia şi a dat o mână de ajutor. În pri­mul rând, ne-a ajutat la credibilitate”, a declarat Mişu Negriţoiu, director general ING România.

BANII DE LA BNR
La Banca Naţională a României (BNR) au intrat 6,98 miliarde de euro de la începutul acordului cu FMI. Sub protecţia acestor bani, banca centrală a redus Re­zervelor Minime Obligatorii (RMO) la pasivele în valută de la 40% la 25% şi a eliberat băncilor circa 4 miliarde de euro.

Banii ajunşi pe piaţa interbancară s-au întors tot la stat sub forma titlurilor de stat contractate de Ministerul de Finanţe. Pe de altă parte, banca centrală a redus dobânda-cheie de la 13% în decembrie 2009 la 8% în decembrie 2009, însă dobânzile reale la lei nu scad în linie cu dobânda-cheie, susţin reprezentanţii BRD-Société Générale.

Însă marele ajutor pe care UE şi FMI l-au dat României a fost obţinerea de acorduri scrise de la toate cele nouă bănci-mamă ale principalelor instituţii de credit din România, care s-au angajat să nu retragă capital din ţară şi garantează participarea cu capital suplimentar pentru susţinerea subsidiarelor locale.

PREA PUŢIN, PREA TÂRZIU
Acordul cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) este mai degabă un acord de peticit găurile din economie în timpul crizei, şi nu unul care să impulsioneze revenirea pe plus.

Analiştii şi mediul economic cred că măsurile luate au stabilizat economia, dar sunt prea puţine şi au venit prea târziu. Pentru România, partitura s-ar putea termina cu realizarea unui nou acord cu FMI din 2012, deoarece ţara noastră ar trebui din acel an să înceapă restituirea actualului împrumut.

“Împrumutul a fost bine luat, pentru că altfel ar fi costat mult mai mult. Dar, deşi statul s-a împrumutat foarte mult de pe piaţa bancară, unii dintre banii de la Fond ajung la cheltuieli curente, pentru deficit bugetar. La fel ca şi acasă, dăm banii pe băutură şi, când o trebuiască să-i dăm înapoi, n-o să avem de unde”, spune plastic Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

“Programul este mai mult unul de ţinere în frâu a cheltuielilor şi nu de încurajare a economiei”, completează şi Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor private Mici şi Mijlocii (CNIPMMR).

SE ASTUPĂ GĂURI BUGETARE
Guvernul nu şi-a respectat promisiunile, iar cheltuielile bugetare au crescut. “E un program de acoperire a unor găuri, nu de ieşire din criză”, precizează şi Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului pentru Economie Aplicată (GEA).

Voinea enumeră două dintre măsurile care scârţâie: legea pensiilor şi cea a salarizării unitare în sistemul bugetar. “Presupunând că acestea ar fi perfecte, capacitatea lor de implementare e limitată. Iar când va pleca Fondul va fi şi mai greu. Pe legea salarizării unice ar trebui norme metodologice mai clare, deoarece în învăţământ şi în sănătate salariile s-au calculat greşit. La pensii, reducerea risipei ar putea fi făcută prin desfiinţarea pilonului 2, unde o parte din bani ajung la administratorii privaţi”, adaugă Voinea.

RISIPĂ MARE, MONŞER!
Dar marile cheltuieli ale statului se fac în altă zonă. “Achiziţiile de bunuri şi servicii sunt adevărata problemă, pentru că se fac la preţuri foarte mari”, spune Voinea. Însă aici este mai greu pentru FMI de ve­rificat. Banii din salarii rămân în eco­no­mie, însă la achiziţii o bună parte pleacă în conturi din străinătate sau la contractori străini care apoi fac lucrul tot cu personal din România.

“Ar trebui să existe un audit independent pentru achiziţiile statului”, propune economistul. Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, contri­buabilii români plătesc cel mai mult pentru un kilometru de autostradă. Astfel, un kilometru pe tronsonul Co­mar­nic – Bra­şov se construieşte cu 80 de mili­oane de euro, dar autorităţile dau vina pe re­li­eful problematic. În Franţa, kilome­trul de autostradă costă 18 milioane de euro, în Germania – 19 milioane, iar în Gre­cia ta­riful coboară la zece milioane de euro.

DISCUŢII GÂRLĂ, REZULTATE IOC
“Măsuri anticriză n-am avut. Recupe­rarea TVA nu funcţionează încă, iar alte măsuri în afară de Prima Casă şi Rabla nu există. Noi vrem acum, în colaborare cu BNR şi băncile comerciale, să facem un Registru naţional în care să fie trecute toate datoriile statului către companii”, spune Pârvan. Arieratele bugetului general consolidat au urcat la 1,5 miliarde de lei în decembrie 2009, de la 1,08 miliarde de lei în 2008, potri­vit Ministerului Finanţelor.

Unul dintre exemplele prin care statul se pierde în discuţii este relansarea încă o dată în discuţie a unui proiect de lege potrivit căruia firmele tinerilor să fie scutite trei ani de la plata impozitelor pe profit şi salarii, după ce proiectul a mai fost o dată pus pe tapet în toamna anului trecut. De altfel, şi companiile elveţiene apreciază că mediul in­ves­tiţional din România este situat între “slab” şi “sa­tisfăcător”, potrivit unui raport elaborat de Ambasada Elveţiei. Printre prin­cipalele bariere se numără birocraţia, politicile economice, infrastructura de transport şi instabilitatea politică.

ŞOMAJ-RECORD
Rata şomajului a atins recordul de 8,1% în ianuarie 2010, cu un total de 740.982 de şomeri înregistraţi la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). A fost cea mai mare rată a şo­majului înregistrată după 2001, crescând într-o singură lună cu trei procente, la 7,8% în decembrie 2009.

În ianuarie 2008, rata şomajului era de numai 4,9%. Atât mediul privat, cât şi sectorul bugetar au anunţat mii de concedieri pentru ur­mătoarele luni. Cu toate acestea, minis­trul Muncii, Mihai Şeitan, se declară optimist şi se aşteaptă ca până la finalul anu­lui să nu ajungem la milionul de şo­meri. Peisajul pieţei muncii este însă sumbru: salariile continuă să scadă, pensiile de stat urmează să scadă după recalcularea conform noii legi a pensiilor, pro­iect care se află acum în dezbaterea Parlamentului, iar toate aceste diminuări vor duce la sărăcirea populaţiei.

Potrivit In­stitutului Naţional de Statistică (INS), rata locurilor de muncă vacante din România a continuat tendinţa de scădere începută în ultimul trimestru al anului 2008, ca efect al crizei economice. Rata locurilor de muncă vacante a fost în ultimele trei luni din 2009 de 0,50%, în scădere cu 0,3 puncte procentuale faţă de trimestrul precedent şi cu 1,03 puncte comparativ cu aceeaşi perioadă din 2008, cea mai mare cerere înregistrându-se în sănătate şi asistenţă socială şi administraţie publică. (Diana Scarlat)

sursa: jurnalul.ro