C O N T R A P R O P A G A N D Ă

S.O.S gazele de şist. “Dezastrele ecologice sunt delicte contra umanităţii: trebuie pedepsite ca atare”

„Continuăm să pierdem fragmente de frumuseţe şi din natură din cauza lăcomiei celor care vor să se îmbogăţească imediat fără a se gândi ce se va întâmpla mâine. Dar ştiu că o undă neagră a ajuns pe plajele din Rio de Janeiro? Acesta e preţul dezvoltării Braziliei? Şi cât riscă să coste acest lucru?”, se înteabă Antonio Cianciullo, autorul unui interviu cu laureatul Premiului Nobel, Perez Esquivel.

Adolfo Perez Esquivel, cu o viaţă petrecută în apărarea drepturilor Umanităţii, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1980, este implicat acum în lupta pentru crearea unei Curţi Penale Internaţionale pentru apărarea mediului înconjurător, un instrument de apărare global pentru apărarea bunurilor comune.
Este de urgenţă necesară extinderea competenţei unei Curţi Penale Internaţionale de la Aja la marile la infracţiunile ambientale, considerate crime împotriva umanităţii. Şi instituirea unui Tribunal Penal European al Mediului, cu scopul de a asigura o aplicare omogenă a pedepselor. Acestea sunt propunerile convenţiei „Ambient şi securitate: către o justiţie globală” organizată la Veneţia de International Academy of Environmental Sciences şi de Fundaţia SEJF. Idee este susţinută de un grup de laureaţi ai Premiului Nobel şi de personalităţi culturale, de la Luis Sepulveda la Dalai Lama, de la Rigoberta Menchu la Mihail Gorbaciov. „Ameninţările la adresa securităţii ecosistemelor de care depinde supravieţuirea colectivă cer o instituţie internaţională capabilă să asigure puterea conceptului de justiţie”, afirmă Antonino Abrami, magistrat al Curţii de Casaţie şi inspirator al propunerii unei Curţi Penale Internaţionale pentru Ambient.

Întrebat care sunt primele cazuri care ar trebui aduse în faţa acestei Curţi Internaţionale, Perez Esquivel a răspuns: „Voi pleca de la cazul cel mai recent, cel în care sunt angajat acum. CHEVRON-TEXACO, în timpul operaţiilor de exploatare a rezervelor petrolifere din provinciile Sucumbios şi Orellana, în nordul Amazoniei, în Ecuador, au contaminat cu substanţe toxice aproape o jumătate de milion de hectare de pădure. Un masacru: daunele aduse biodiversităţii nu sunt nici măcar măsurabile, am pierdut o bogăţie extraordinară înainte de a reuşi măcar să-i cunoaştem ponteţialul, inclusiv implicaţiile în domeniul farmaceutic. Sunt apoi daunele aduse persoanelor, unele înspăimântătoare: mii de indigeni au fost constrânşi să fugă, mulţi alţii sunt morţi”.
În ceea ce priveşte reacţia legală, „Procesul ce a urmat denunţului semnat de 30 de mii de persoane, a durat 20 de ani. S-au strâns 230 de mii de pagini în timpul anchetei, inclusiv mărturiile a 40 de victime. Au fost efectuate 106 expertize şi 80de mii de analize chimice ale solului. Actelor le-a fost adăugată documentaţia asupra vărsării a 60 de miliarde de litri de apă contaminată şi a 650 de barili de petrol. Dar nu este de ajuns pentru a obţine dreptatea: până acum Chevron a reuşit să evite să plătească cele 18 miliarde de dolari cerute de magistraţii din Ecuador. De aceea spun că, deoarece poluarea se produce la nivel internaţional, este nevoie de a reacţiona tot la nivel internaţional”.

„Catastrofa din Golful Mexicului pare să nu fi însemnat nimic. Platforma petrolieră Deepwater Horizon a explodat acum trei ani, dar evaluarea daunelor continuă. Dimensiunile incidentului au fost de aproximativ zece ori mai mari decât cele, dramatice, ale dezastrului Exxon Valdez din 1989: de data aceasta au ajuns în ocean aproape 5 milioane de barili de ţiţei. Unde vrem să ajungem? Să obţinem petrol în condiţii din ce în ce mai dificile, la adâncimi imposibile ca acelea ale zăcământului din faţa coastei braziliene? În acea arie sunt mari rezerve fosile, dar pericolele sunt încă mai mari. Nu este acceptabil să mărim continuu pragul de risc, lăsând câştigul marilor companii private, în timp ce daunele sunt suportate de colectivitate”.
Petrolul pune în pericol schimbarea climatică, emisiile nocive de seră ar trebui combătute rapid. Întrebat cine ar putea face acest lucru, Perez Esquivel a răspuns: „ Situaţia climatică continuă să se înrăutăţească şi milioane de persoane sunt ameninţate de intensificarea fenomenelor extreme, ca uraganele, lungile perioade de secetă, aluviunile”.

Un nou instrument al justiţiei internaţionale ar trebui să apere mările şi atmosfera.
„Toate locurile de care depinde siguranţa colectivă sunt neprotejate, supuse asaltului săpării în sâncă, otrăvirii solului şi apelor, incendiilor. Pădurea tropicală pierde milioane de hectare anual, atmosfera este alterată de gazele care ameninţă echilibrul climatic, oceanele sunt sărăcite de viaţă şi se umplu de substanţe toxice. Este timpul să reacţionăm. Bunurile comune ale umanităţii au nevoie de un garant, de o justiţie capabilă să pună capăt prădării naturii. Am pierdut prea multe bătălii pentru că numai judecătorii şi numai guvernele nu au avut forţa de a se opune multinaţionalelor. Singuri nu putem învinge: trebuie să ne unim pentru că riscul creşte cu fiecare zi care trece”.
Perez Esquivel pare pesimist în ceea ce priveşte viitorul mediului înconjurător…
„Nu, nu cred că sunt pesimist, încerc să văd cu claritate pericolele. Dar chiar încercarea de a crea o Curte Penală Internaţionalăm demonstrează o capacitate de reacţie şi de mobilizare din ce în ce mai evidentă. În toate ţările lumea a început să-şi dea seama de faptul că viaţa noastră nu mai poate fi dominată de capitalul financiar, care ne ameninţă securitatea. Mişcarea pentru apărarea oamenilor este în creştere şi devine din ce în ce mai dificil de ignorat”.

Traducere de Magdalena Popa Buluc dintr-un interviu realizat de Antonio Cianciullo, pentru „La Repubblica”

sursA: cotidianul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss