Sorin Faur: ”Relații ghebos submisive la Bruxelles”

În 2012, România a pierdut orice șansă de a mai mima că și-ar putea dori să se democratizeze cu adevărat, sub înțeleapta și performanta conducere a contrabăsiștilor V. Ponta&C. Antonescu. Cînd Ponta a acceptat lista de sarcini a lui Barroso, tremurînd ca un rahat de spaimă că nu va mai fi prim ministru, relația României cu UE s-a limpezit definitiv. Este cea de azi, cînd nu vedem decît episoade ale unui nou sezon al aceluiași serial horror submisiv a cărui difuzare a început la referendumul din vara lui 2012.

Atunci, în plină vacanță estivală, 8,5 milioane de cetățeni cu drept de vot au ieșit din case ca să spună cu stampila ce aveau de spus despre Traian Băsescu. Deși eu am votat contra lui Traian Băsescu, mi-am păstrat pînă azi intact respectul pentru milionul care a votat în favoarea lui Traian Băsescu, în pofida apelurilor jalnic disperate de a rămîne în case ale mărețului lider și ale bravilor săi locotenenți. Deci, 8.5 milioane se duc la urne în buricul unei veri toride care pustiise străzile așezările mari și mici. Pentru comparație, la alegerile parlamentare din 2016, care au configurat actualul Parlament al României, s-au deranjat pînă la urne doar 7,2 milioane de votați. Mai puțini cu circa 200.000 decît cei care i-au spus de pomană adio lui Traian Băsescu în 2012. An în care Traian Băsescu a fost invalidat cu voturile a 7.4 milioane de electori după ce fusese reales președinte cu 5.2 de milioane de voturi în 2009.

Obraznicia colectivă a celor care încă mai credeau că votul lor contează și că a te prezenta la urne nu este o infracțiune nu putea rămîne nepedepsită. Procurorii lui Kovesi descind în bătăturile mediului rural și pun votanții ieșiți de la Liturghie să recunoască cu mîna pe bibliile de pe capotele procurărești. Ponta e convocat la Bruxelles unde i se înmînează un document pe care încă nu l-a văzut nimeni în original, document despre care, între altele, știu că nu are antetul Comisiei Europene. Conținutul descrie la rezoluție maximă demontarea umilitoare a oricăror urme, oricît de fine, de suveranitate națională și regim democratic pe care românii ar mai fi putut fantaza că ar le-ar mai putea avea cel puțin încă o vreme. Domeniile în care lista lui Barroso dicta n-aveau absolut nicio legătură cu cele reglementate de aquis-ul comunitar: politica penală, atribuțiile autorităților statului român și exercitarea lor in exercițiul functiunii, legiferarea în materie electorală și juridică.

Am dat recent peste un bilanț cu reproș sever contra lui Ponta, care nu s-a achitat cum se cuvine, tovarăși, de toate cele 11 puncte din ukazul lui Barroso. Domnița autoare e cel mai mare și mai dăștept jurnalist pă justiție din curtea școlii noastre ajutătoare. Ceea ce nu mă preocupă, ci doar mă distrează. Ce mă distrează și mai mult în contextul ilustrei victorii a doamnei Codruța din forurile europene este una dintre cerințele lui Barroso lipite cu scuipat pe fruntea lui Ponta în 2012: “Introducerea unui proces transparent de numire a Procurorului General şi a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie; un astfel de proces transparent ar trebui să includă depunerea unor candidaturi deschise, fondate pe criterii de experienţă profesională, integritate şi rezultate pozitive în acţiunea anticorupţie.”

Desigur, fix așa s-a întîmplat. Fix așa a fost numită doamna Codruța șefă la DNA și fix la fel a ajuns acum doamna Codruța favorita politicienilor europeni pentru șefia parchetului de la Luxemburg: în urma unui proces transparent și cu selecție pe considerente meritocratice.

Din cîte am înțeles, în relațiile ghebos submisive regula e că activul violent se oprește atunci cînd pasivul încasator îi cere să se oprească. Bineînțeles, pacienții au dependență cu orgasm la durere și umilință. Din cîte înțeleg, amorul ghebos de acest tip trebuie neapărat să devină urgent normă europeană adorabilă. De pildă, doamna Crin Antonescu a priceput, deci a votat cum trebuie, ca populară ce este. Dacă nu cumva ca democrat-creștină, căci ideologic PNL asta ar trebui să admită că e o dată ce a trecut la popularii europeni. În ceea ce îl privește pe succesorul tiranic al uselistului Ponta la șefia PSD, domnul Liviu pare să aibă de multă vreme în debara tot harnașamentul obligatoriu relaționării orgasmic gheboase cu “Europa”; dar cred că îi e foarte puțin rușine să recunoască ce practică, fiind mai de la țară.

Cert ce că nimeni nu cere audibil stop joc. Și tot cert e că unii urlă de plăcere, după cum rezultă din frumoasa imagine alăturată.