Valea Doftanei. Judetul Prahova. Un loc uitat de politicieni, asemeni multor altora, 364 de zile pe an. In fiecare an, in septembrie, se organizeaza un targ in care cele cateva sute de localnici sarbatoresc Targul Cascavelei. Nici de aceasta data nu a fost altfel. Este vorba de ziua aceea care conteaza in opinia alesilor. Care poate aduce voturi. Presedintele Basescu a venit in mijlocul acestora. Zambete largi, eterne promisiuni, hore alaturi de cei prezenti, fotografii… “Traim bine, domnule presedinte?”, i s-a adresat unul dintre participanti inaltului oaspete. “Destul ne-ai mintit, gata!”, a continuat acesta. Trasoarele nemultumirilor sociale au lovit in plin. Cohorta presedintelui, reprezentantii administratiei locale, s-au ingalbenit. Vizita nu iesise asa cum se dorea. “Sa stiti ca mai sunt oameni care mai simt romaneste in Romania; dumneavoastra nu cred ca simtiti romaneste!”, a reactionat un alt cetatean, de aceasta data femeie. “Asta sa n-o spui! Asta s-o spui la tine acasa!”, i-a replicat, iritat, presedintele. La nici o zi dupa, de aceasta data la Tebea, al doilea om in stat, presedintele Senatului, Mircea Geoana, a incercat si el sa faca o baie de multime. Microbuzele cu simpatizanti PSD aplaudasera. Anemic, dar aplaudasera, sub privirea scrutatoare a liderilor din teritoriu. “Domnule Geoana, ce facem cu pensiile?”, indrazneste o batranica, careia explicatiile pompoase ale prezidentiabilului PSD nu i-au spus nimic.
Populatia incepe sa puna intrebari, sa isi constientizeze tot mai mult drepturile. Ipocrizia politicienilor devine o povara pe care cetatenii refuza sa o mai poarte. De 20 de ani, romanii sunt mintiti in fiecare zi. Sunt sfidati, amagiti, trimisi la colt, de niste alesi obraznici si avizi de cat mai multe privilegii. Cele doua exemple prezentate mai sus sunt graitoare. Ele arata nu numai exacerbarea dezamagirilor populatiei, dar si incapacitatea decidentilor de a intelege ceva din aceste reprosuri. Seful statului s-a simtit jignit, in timp ce Geoana s-a multumit, in stilul caracteristic, sa vorbeasca… fara sa spuna nimic. Sa multiplicam aceste exemple cu cateva sute, la nivel politic. Nu exista ministru, secretar de stat, parlamentar care sa fie cu adevarat interesat de soarta romanilor, de viitorul acestora. Generalizarea este dureroasa, in conditiile in care, nu de putine ori, ne-am amagit ca nu toti pot fi la fel, plini de indiferenta si lichelism. Realitatea ultimilor 20 de ani arata altceva. Guvernele de stanga au alternat la Putere cu cele de dreapta fara a schimba ceva. Nu au vrut, nu au putut… conteaza mai putin acum, la ora unui bilant negru. Compromisul a functionat de fiecare data, in ciuda unor scandaluri simulate de ochii “prostimii”. Devalizarea banului public a fost ridicata la rang de religie de catre lideri de partide, de filialele obediente, de grupurile de profitori. Institutiile statului au ajuns la cota cea mai scazuta a increderii populatiei. Actul de Justitie, de Sanatate, de Educatie, a fost decredibilizat cu fiecare zi de o clasa politica iresponsabila.
Romania anului 2009. Luna septembrie. Noua luni de guvernare haotica, in care scandalurile s-au tinut lant. Orgolii, interese, amatorism, compromisuri. Nimic altceva. Nici un strop de decenta, de dorinta de a strange randurile in fata crizei, de responsabilitate. O ducem din ce in ce mai greu. Economia scartaie din toate incheieturile, solutiile reale lipsesc, toate acestea pe fondul unor nemultumiri sociale accentuate. Clasa politica, impreuna si Basescu, Geoana, Tariceanu si ceilalti – separat – trebuie sa raspunda intrebarilor populatiei. Celor ridicate de someri, profesori, pensionari, tineri… Incapacitatea alesilor de a constientiza ca sunt vinovati de drama pe care o traiesc romanii este de notorietate. Ca si obrazul gros pe care il au. Ei stiu ca nu traim bine, ca pensiile sunt asa cum sunt, ca mandatele lor au fost unele ale esecului si dispretului fata de cetatean, dar nu fac decat sa actioneze cu un tupeu fantastic. Traim bine, domnule presedinte? Ce facem cu pensiile, domnule Geoana? Doar doua dintre intrebarile pe care populatia are tot dreptul sa le puna. Fara sa va ofuscati, domnilor politicieni care ati promis cate in luna si in stele. Privirea in pamant ar fi reprezentat un raspuns. Chiar daca ar fi fost singurul…
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu