Douăzeci și patru de ore, cap la cap, i-au trebuit (încă) președintelui Klaus Iohannis până să vină în fața națiunii și să spună câteva vorbe după jalnicul eșec al moțiunii de cenzură. Cacealma în toată regula pe care tot el a moșit-o știut fiind că, pe 30 mai anul curent, declara, în stilu-i ritos-bombastic următoarele:,,Cred că opoziția scrie deja ultimele fraze la moțiunea de cenzură’’.
Declarație pe care, dacă am fi auzit-o de la oricare alt actant al scenei politice din Țara Mioriței, o puteam pune pe seama euforiei triumfaliste de după aflarea rezultatelor europarlamentare și ale referendumului.
Las,deocamdată, la o parte faptul că, în conformitate cu prevederile Constituției, cel care deține și exercită prerogativele instituției Președintelui României are rolul de mediator și nicidecum pe cel de agit-propagandist de partid- (im)postură pentru care s-a costumat încă din primele săptămâni ale mandatului (încă)locatarul de la Palatul Cotroceni- și mă refer,punctual, la această nouă și foarte inabilă diversiune la care apelează domnul Klaus Iohannis pentru a ne abate atenția de la fiasco-ul lamentabil cu care s-a soldat moțiunea fâsss! Adevăr probat, cu vârf și îndesat, prin faptul că, în loc de acele 233 de voturi necesare pentru adoptarea moțiunii, nu s-au strâns decât 202.
Dar și acelea cu chiu cu vai, de vreme ce 7(șapte) parlamentari au votat împotrivă! Așa încât , place sau nu place, singura concluzie logică și corectă ce poate fi trasă după căderea moțiunii este și rămâne aceasta:,,Klaus Iohannis și ai lui au păcălit încă o dată electoratul’’. Concluzie pe care a făcut-o publică Ion Cristoiu, gazetar și analist politic pe care numai că ar face parte din tabăra admiratorilor Guvernului Dăncilă nu îl putem bănui!
Erau,așadar, întrunite toate condițiile necesare și suficiente pentru ca, profitând de acest răgaz de o zi spre a aprofunda analiza cauzelor eșecului moțiunii, (încă)președintele Klaus Iohannis să spună, cu subiect și predicat, ceea ce crede că trebuie spus nației. Dar ți-ai găsit, Klaus Iohannis și curajul de a recunoaște eșecul unui patentat (sub) produs al propriilor obsesii vindicative ! Dimpotrivă, azi, domnia sa a ieșit la rampă și ne-a anunțat că a cerut guvernului în exercițiu să pună osul la treabă și să realizeze , în regim de urgență, un proiect de lege care să asigure condițiile pentru ca toți cetățenii români să își poată exercita neîngrădit dreptul la vot. Să o spunem fără eufemisme de circumstanță, prin sintagma ,,toți cetățenii români’’, domnul (încă)președinte înțelege , în primul rând, pe românii cu drept de vot trăitori peste hotare! Subiect pe care domnia sa l-a confiscat și îl manipulează cu o înveninată patimă și cu o țintă precisă.
Departe de mine orice intenție de a ignora deficiențele grave și repetate înregistrate în cazul votanților români de peste mări și țări.Numai că, așa după cum a argumentat Ministerul de Externe și de această dată a fost vorba despre carențe de care se fac răspunzători mai mulți factori, despre care ,însă, (încă)președintele Klaus Iohannis nu suflă o vorbuliță. Dar, dacă tot a adus domnia sa vorba despre neajunsuri și nereguli, poate că ar fi fost corect să facă măcar o referire la foarte gravele nereguli constatate la alegerile din 26 mai și la referendum. Nereguli nicidecum izolate, dovedite de către mai mulți oameni de bună credință, dintre care îl menționez în mod deosebit pe Ionuț Apahideanu. Este,atunci, cazul să îl întrebăm direct pe domnul (încă)președinte dacă nu cumva și aceste stări de fapte meritau să fie cercetate cu cea mai mare atenție și severitate? Și asta tocmai pentru că, și ele, reprezintă tot o formă de îngrădire și/sau de falsificare a votului liber exprimat al românilor din țară și de peste hotare! În acest caz, de unde și până unde nonșalanța cu care (încă) președintele Klaus Iohannis se face că nu aude și nu vede despre ce este vorba în propoziție?…
Nu am nici cea mai mică îndoială că ieșind la interval cu sforăitoarea sa declarație de azi, Klaus Iohannis vrea să ne facă să credem că și după bluff-ul moțiuni- sau, mai ales, după!- domnia sa nu are nici-o teamă. Că nu se teme nici acum când vede cu ochiul liber că aliații săi de nădejde nu se prea înghesuie să preia guvernarea și nici că, între ei, acești aliați au început o păruială în toată regula dar nu pe soluții optime pentru așteptările și nevoile țării, ci pentru propriul tain din ciozvârta mult speratei puteri. Subiecte foarte dătătoare de fiori reci pe spinarea domnului(încă)președinte, la care trebuie să adăugăm incertitudinile și îngrijorările provocate și întreținute de viitoarea configurație a polilor de putere la nivelul organismelor diriguitoare ale Uniunii Europene rezultate după europarlamentarele din mai. Configurație de care depinde ,într-un fel sau altul, și viitorul personajului politic Klaus Iohannis.
Un ultim, dar câtuși de puțin neînsemnat motiv al recitativului prezidențial de azi este ,sunt convins, și teama care îl încearcă pe domnul Klaus Iohannis că s-ar prea putea ca, la un moment dat, electoratul român din afara granițelor să înțeleagă adevărul enunțat de Ion Cristoiu și anume că, încă o dată, Klaus Iohannis și ai lui i-au păcălit! Și nu doar să înțeleagă, ci și să reacționeze, cu proxima ocazie. Adică la alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului. De aici și punerea, pe tapet a subiectului ,,exercitarea neîngrădită a dreptului la vot de către toți cetățenii români’’. A românilor de peste hotare, în mod cu totul deosebit. În concluzie, departe de a fi un semnal, apăsat și convingător, cum că se simte foarte în putere, mesajul dat țării astăzi de către (încă)președintele Klaus Iohannis nu este decât încă o diversiune, nici mai bună nici mai rea decât cele de până acum. Diversiune care nu poate fi încadrată decât în categoria alibiurilor la care, după cum ne învață istoria politicianismului, recurg cei care nu vor sau nu pot să privească realitatea în față și să își asume,bărbătește, partea lor de vină.
Autor: Șerban Cionoff
Sursa: Jurnalul.ro
Adauga comentariu