C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Seismul bancar ajunge în Italia. Datoria publică a Italiei de 1.900 miliarde euro, echivalentul a 120,1% din PIB

Italia şi Germania au vândut ieri obligaţiuni în valoare de 6,5 miliarde euro, respectiv de 4,04 miliarde euro, la randamente în creştere, deter­minând scăderea cotaţiilor acţiunilor la burse. În faţa urgenţei crizei, Parisul şi Roma cer euro-obligaţiuni, cancelarul german refuză să cedeze.

Şeful guvernului ita­lian, Mario Monti a asigurat ieri că este „foarte senin” pentru Italia într-un moment „crucial”, când ţara a revenit în atenţia pieţelor financiare. După salvarea băncilor spaniole, privirile sunt îndreptate spre Italia, experţii estimând că ar putea deveni veriga slabă a zonei euro. Temerile au fost alimentate de un raport al agenţiei de rating Moody’s, potrivit căruia dificultăţile băncilor spaniole ar putea fi „o sursă majoră de contagiune pentru Italia”, unde băncile sunt la fel de dependente de Banca Centrală Europeană (BCE). Aşa cum s-a întâmplat acum doi ani în Grecia şi acum în Spania, autorităţile au refuzat luni de zile să recunoască necesitatea unui plan de salvare, pentru ca în final inevitabilul să fie acceptat.

Ca şi în Spania, băncile ita­liene au cumpărat o parte importantă a datoriei italiene, ceea ce a permis compensarea scăderii cererii externe, dar a crescut expunerea lor în faţa crizei. Potrivit Corriere della Sera, teama unei contagiuni – chiar dacă înalţii responsabili evită pronunţarea acestui termen pentru a nu-l provoca – l-a determinat pe premierul Monti, care este şi ministru de Finanţe, să joace un rol major în negocierile finalizate cu un plan de salvare a băncilor spaniole, anunţat sâmbătă. Dar guvernatorul Băncii Italiei, Ignazio Visco a precizat că „impasul politic din Grecia şi gravele dificultăţi din sectorul bancar spaniol au dus la reapariţia tensiunilor. Pentru Italia, urgenţa nu s-a terminat”. Analiştii se tem că ţara, a cărei datorie colosală depă­şeşte 120% din PIB, ar putea fi următoarea piesă de domino ce ar putea cădea în zona euro.

Monti a respins ideea unui plan de salvare „chiar şi pe viitor” şi a repetat că nu se pune problema „de cedare în mod asimetric a unei părţi a suve­ranităţii” ţării. Ieri, în faţa Parlamentului, el a cerut partidelor politice să susţină guvernul său tehnocratic, în timp ce întreprinde o misiune de relansare a economiei fără să împingă ţara mai mult în criză şi a declarat că Italia şi Europa au intrat într-o fază critică a eforturilor de stăvilire a datoriei publice în regiune şi a crizei bancare, summitul european din 28-29 iunie anunţându-se crucial.

Berlinul a venit în sprijinul premierului Monti, ex-comisar european, ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schauble, asigurând în La Stampa că Italia nu va fi „în pericol” şi „continuă pe calea pe care s-a angajat cu Monti”. Dar preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a făcut aluzii la „capitalele” care nu realizează urgenţa situaţiei. În acest context de tensiuni accentuate, premierul spaniol, Mariano Rajoy, a cerut săptămâna trecută ca Bruxellesul să acţioneze „urgent” pentru stabilizarea pieţelor, estimând că BCE, care nu a cumpărat datoria statelor fragilizate este „singura instituţie” capabilă să o facă.

Semn al neîncrederii genera­lizate faţă de zona euro, chiar Germania a văzut ieri progresând dobânzile la propria emisiune de obligaţiuni pe zece ani.

Parisul şi Roma vs reţeta germană

Criza spaniolă se află temporar sub control, incendiul elen riscă să se reaprindă de duminică şi, între două alerte de foc, Germania, Franţa şi Italia se află în căutarea unui plan de viitor pentru euro. Preşedintele francez, François Hollande, se întâlneşte astăzi la Roma cu premierul italian, Mario Monti. Ambii doresc relansarea creşterii în Europa, chiar dacă părerile le sunt divergente în ceea ce priveşte mijloacele de ieşire dintr-o cursă de austeritate devastatoare. Ambii ştiu însă la fel de bine că nimic nu se va face fără sprijinul cancelarului german, Angela Merkel. Nimic nu arată că Germania ar fi dispusă să gajeze puterea ei financiară, aşa cum cer Parisul şi Roma, pentru o mutualizare a datoriilor suverane din zona euro, un sistem colec­tiv de asigurare de depozite bancare şi un acces direct la băncile din Fondul de salvare european. Dimpotrivă. Cu apropierea summiturilor cruciale, al G20 şi al UE, Angela Merkel persistă în reţeta germană: „Europa nu poate răspunde încă o dată crizei prin îndatorare”. Liderii europeni se vor reuni la Bru­xelles, la finele lunii, cu obiectivul declarat de favorizare a integrării fiscale în cadrul zonei euro, discuţiile fiind susceptibile de a produce confruntări între direcţia austeră germană şi premierul italian, Monti, cel spaniol, Rajoy, şi preşedintele francez, Hollande.

Datoria publică a Italiei a atins colosala sumă de 1.900 miliarde euro, echivalentul a 120,1% din PIB, la finele anului 2011.

GABRIELA ANGHEL
sursa: romanialibera.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss