Libertatea este anihilată prin metode complexe. În media, de pildă, se face prin diluarea informaţiilor, prin banalizare, prin tratarea frivolă a esenţialului, prin falsa voce cu care sunt momite masele. Perdelele unui fum cu alt rost.
A venit la Bucureşti scriitorul Boris Pahor, sloven, italian de origine slovenă, european, universal, spuneţi-i cum vreţi. Are 99 de ani şi ştie câte ceva despre viaţă. A intrat cu Neagu Djuvara (96 de ani) într-o dezbatere de idei cum nu prea mai au loc. Boris Pahor a spus aşa: „Libertatea este în continuare ceva ce trebuie cucerit. În capitalism, în plină criză, poţi să rămâi fără loc de muncă. Şi-atunci, ce faci cu libertatea, cum o gestionezi? De fiecare dată când spun asta, mi se spune că sunt de stânga. Trebuie însă să trezim oamenii, să stârnim o revoluţie, dar nu una prin revolte autodistructive. O revoluţie de catifea. Pentru că ceea ce se întâmplă astăzi cu cei care sunt nevoiţi să muncească din greu pentru a putea supravieţui de pe o zi pe alta nu înseamnă libertate”. Am făcut un interviu cu Boris Pahor, în care a fost chiar mai transparent: „Fascismul, nazismul şi comunismul au fost înlocuite de dictatura capitalului”. Domnul Pahor îi îndeamnă pe tineri să îşi apere demnitatea, să nu se vândă, să rămână drepţi în numele adevărurilor personale. Veţi comite, probabil, o nedreptate şi veţi confunda luciditatea cu marxismul. Vă priveşte. Eu îi dau domnului Boris Pahor toată dreptatea de care dispun.
Între timp, la Bruxelles tocmai se scrie viitorul nostru european. Va supravieţui Uniunea Europeană? Călătoresc prin Europa şi încerc să înţeleg. Dar mă tem. Mă tem, fiindcă am văzut şi la Viena, şi la Praga, şi la Dublin, şi la Paris, şi la Londra, şi la München, şi la Berlin, şi la Salonic, şi la Roma, şi la Varşovia, şi la Amsterdam, şi la Bruxelles, şi la Madrid, şi la Barcelona, şi la Lisabona, ba chiar şi în Sicilia, o majoritate învinsă. I-am văzut pe aceşti oameni: în zori, când plecau, dar şi în noapte, când se întorceau, cu speranţele tot mai îmbătrânite, înainte să se refugieze în cârciumi sau alte forme de trucare a realităţii. Disperarea prosperă, să ştiţi. În Budapesta am văzut cel mai trist om din lume. Mă gândesc adeseori la el. Sunt sigur că ştia. Avea privirea albastră şi pierdută a oricărui profet, iar eu, reporter ratat, depăşit, bătrân, voi regreta mereu că nu l-am întrebat „Şi acum?”.
Majoritatea: oamenii care muncesc din greu ca să supravieţuiască de la o zi la alta, trataţi ca mamiferele multicopitate sau mai rău. Libertatea este anihilată prin metode complexe. În media, de pildă, se face, cu metodă, prin diluarea informaţiilor, prin banalizare, prin tratarea frivolă a esenţialului, prin falsa voce cu care sunt momite masele. Şi uite că, în acelaşi timp, Uniunea Europeană tremură din toate idealurile ei. Este vizibilă, fireşte, şi iluzia lipsei de iluzii. Nu mă ascund de această credinţă: Uniunea Europeană trăieşte într-un lagăr modern şi strălucitor, sub dictatura capitalului. Iar bugetul care se discută acum la Bruxelles are o miză mai complexă. Banii pot distruge binele, ştiţi? Un viitor în afara solidarităţii? Evul Mediu poate să reînceapă. Boris Pahor este naiv. Videocopiii nu se vor ridica, fiindcă nici nu îşi pot închipui ce urmează. Istoria, uitată, e gata de repetiţie. „Şi cum vom rezista?”, l-am întrebat pe Boris Pahor. „Prin dragoste”, mi-a răspuns.
Andrei Crăciun
sursa: jurnalul.ro
Adauga comentariu