Schema de funcționare a trinomului

Continuam, astazi, seria de dezvaluiri legate de modul in care, prin intermediul unei relatii ilegale intre oameni din SRI, din DNA si judecatori, au fost sacrificate drepturile procesuale ale unor cetateni. Care, inevitabil, au cazut victime unei justitii nedrepte.

Am gasit, intr-un dosar penal de la Tribunalul Bucuresti din data de 5.09.2013, dosarul cu nr. 18566, o ciudata incheiere semnata de judecatorul Raul Alexandru Nestor. Acesta constata ca procurorul DNA Gheorghe Popovici, pentru a-si sustine rechizitoriul, a introdus in dosarul penal un mandat de siguranta nationala cu nr. 006106 din 19.10.2012, precum si o adresa clasificata la secret de stat, nivel de secretizare strict secret, nr. 008530 din 18.10.2012. Aceste documente, care sub nicio forma nu aveau ce cauta intr-un dosar penal, odata ajunse sub ochii judecatorului magistrat, trebuiau sa il determine sa sesizeze imediat nelegalitatea utilizarii unui mandat de securitate nationala si generarea, de catre procurorul general al Romaniei, a unei adrese clasificate. Legea pe care trebuia sa o aplice si nu a aplicat-o magistratul are numarul 182/2002 si se refera la informatiile clasificate.

Dar se intampla ceva si mai grav. Judecatorul nu numai ca nu constata si nu sanctioneaza ilegalitatea la care, pana in acel moment, a participat doar binomul, respectiv un reprezentant SRI si un procuror DNA, dar incearca, prin incheiere, sub propria semnatura, sa si explice si sa motiveze abaterea de la actele normative. De fapt, respectivele interceptari urmau sa infunde mai multe persoane, in ciuda faptului ca ele, conform legii, nu puteau sa fie sub nicio forma transformate in probe. Judecatorul Raul Alexandru Nestor merge atat de departe, incat explica ca “parametrii tehnici ai suportului original de inregistrare sunt identici cu parametrii tehnici ai mediilor de stocare comunicate instantei”. Este o apreciere scoasa din burta, pentru ca un judecator nu are niciodata posibilitatea de a aprecia in ce masura se identifica parametrii tehnici ai suportului oferit ca proba in dosar cu cei ai suportului original pe care s-a facut inregistrarea in baza mandatului de siguranta nationala. In felul acesta, victimele din dosar, respectiv inculpatii, nu mai au nicio posibilitate de a solicita si de a obtine expertizarea dispozitivelor utilizate pentru interceptare. Si asa cum s-a vazut in alte dosare, stenogramele si chiar inregistrarile audio pot fi falsificate de catre procurori, alese, in mod selectiv, prin scoatere din context.

In continuare, insa, acelasi judecator devine de-a dreptul hilar, intrucat intr-un alt paragraf constata totusi ca “acest mijloc de proba sufera anumite vicii care, insa, nu ii afecteaza substanta, forma sa finala fiind determinata doar de excese in redarea conversatiei”. Este uluitor. Dupa ce ca nu sare ca ars observand ca, in dosar, in mod ilegal, sunt introduse documente clasificate, dupa ce ca admite cu ochii inchisi, fara a avea nicio dovada in acest sens, ca proba oferita de procurorul DNA nu este falsificata, judecatorul admite ca, si daca exista vicii ale respectivelor interceptari, ele tot nu schimba soarta finala a inculpatilor.

In acest fel, iata, cel putin in acest dosar, un magistrat al Tribunalului Bucuresti, Raul Alexandru Nestor, devine parte a campului tactic, aparand si sustinand demersurile ilegale ale unui procuror DNA si ale unui lucrator al Serviciului Roman de Informatii.

In mod firesc, in aceste conditii, aparatorul inculpatilor solicita explicatii. Si iata ce raspuns stupefiant primeste din partea judecatorului: “Cu referire la solicitarea de a se preciza identitatea serviciului care a prezentat Directiei Nationale Anticoruptie date si informatii care au stat la baza procesului verbal de sesizare din oficiu, instanta va retine ca o asemenea informatie nu este necesara sau utila pentru justa solutionare a cauzei”. De unde pana unde aceasta atitudine a unui magistrat? Daca ar fi procedat altfel, judecatorul Raul Alexandru Nestor ar fi trebuit sa recunoasca efectiv existenta unei legaturi vinovate intre SRI si DNA.

Si iata, in incheiere, bomboana pe coliva. Dovada cea mai explicita ca judecatorul devine aparatorul Serviciului Roman de Informatii, desi este perfect constient ca, de la acesta, prin intermediul procurorului, a fost introdus, in dosar, un document ilegal. Iata, citam din aceeasi incehiere: “prezentarea unui act intocmit de o structura cu atributii in domeniul securitatii nationale, act care sta la baza procesului verbal de sesizare din oficiu, ar putea reprezenta masura care sa afecteze negativ activitatea structurii specializate in culegerea si valorificarea datelor cu caracter informativ”. Nu-i asa ca, in aceasta incheiere cel putin, judecatorul Raul Alexandru Nestor a dovedit ca poseda o extraordinara cultura de securitate, ca si-a insusit la perfectie limbajul specific unui serviciu de informatii? Sau i-a suflat generalul Dumitru Dumbrava ceva la ureche acestui magistrat?

Postez mai jos documentul.

Referiri la documentul anexate:

Document – pagina 12

Judecatorul constata existenta, in dosar, a unor documente clasificate privind siguranta nationala, dar nu verifica legalitatea. Mai mult, declara inadmisibila cererea inculpatilor, defavorizandu-i pe acestia in raport cu binomul SRI-DNA.

Document – pagina 13

Judecatorul Raul Alexandru Nestor, fara a avea nicio proba si nicio competenta in acest sens, considera ca suportul electronic al interceptarilor depuse la dosar este identic cu suportul original. In acest fel el se devoaleaza ca fiind o prelungire a binomului SRI-DNA.

Document – pagina 14

Atesta servilismul judecatorului Raul Alexandru Nestor fata de procurorul DNA si, indirect, fata de lucratorul SRI, confirmad practic existenta campului tactic din justitie. El respinge toate solicitarile formulate de inculpati in aparare, protejand SRI si DNA.