Sa murim bine!

In “Discursul Marelui Inchizitor” din romanul “Fratii Karamazov”, al lui Feodor Mihailovici Dostoievski, omul este descris ca o fiinta slaba, cu dorinte si visuri infantile, a carui singura dorinta este sa isi implineasca necesitatile.

Scopul vietii lui ii este indus din exterior de altcineva. “Satana” vrea sa ii demonstreze cititorului ca omul este slab, iar libertatea este ultimul lucru de care el are nevoie.

Astfel, bucuros omul ar scapa de povara si greutatea pe care i-o aduce asumarea libertatii si si-ar supune cu zambetul pe buze viata oricui i-ar garanta ca ar face toate alegerile in locul lui. Doar sa il salveze de responsabilitatea pe care o aduce libertatea. Nevoia de libertate apartine Alesilor, adica celor mai putini dintre noi, iar singura grija esentiala de care omul va tine seama intotdeauna este sa isi umple burta.

Romania indeplineste in prezent toate premisele pentru ca cetatenii ei sa se transforme in niste victime perfecte ale scenariului din romanul lui Dostoievski. Cu o economie tot mai sincopata, cu veniturile tot mai reduse si preturile tot mai mari, cu guvernanti tot mai haotici si politicieni care puncteaza doar la capitolul neincrederii, Romania isi conduce poporul pe ultimul drum.

Nostalgia majoritatii acestui popor, atestata de sondaje, dupa perioada comunista cand practic nu aveam libertate deloc exprima cel mai bine situatia trista si dramatica in care ne aflam. Politicienii, toti fara culoare, au contribuit din plin la acest “succes”. Ei ne-au facut sa ne dorim mai degraba sa renuntam la libertate de dragul sigurantei zilei de maine si pentru a avea o paine si un acoperis deasupra capului garantate.

Saracia tot mai accentuata, minciunile tot mai fara perdea pe care guvernantii le trantesc populatiei, fara a le mai pasa nici macar de consecintele sociale, daca la cele economice nu se gandesc, au condus toate catre o decridibilizare sigura si tot mai accentuata a intregii clase politice.

Aceasta combinatie periculoasa de nepricepere, hotie, minciuna, incompetenta, demagogie, saracie generala tot mai accentuata, lipsa unei sperantei si, peste toate, pierderea interesului pentru libertate pot naste cel mai urat monstru din toate timpurile – un regim politic cu nuante extremiste, totalitariste si care sa promoveze derapajele clasice ale unui sistem autoritar.

Cand memoria unui popor este mai scurta decat de la mana pana la gura, cand si lejeritatea cu care se abandoneaza celui care ii vinde cel mai fantezist vis depaseste dorinta de a invata din propriile greseli, atunci se cheama ca acea natiune implora destinul sa ii ia cel mai de bun pret – libertatea. Iar daca nici nu isi da seama ce este pe cale sa piarda, atunci poti spune linistit ca acela este un popor mort.

Iulian Leca

sursa: ziare.com