Politică

Rosia Montana, dincolo de manipulari. 10 motive pentru care Romania pierde

gold_barsProiectul de la Rosia Montana este, fara indoiala, cel mai important subiect de pe agenda publica, dovada manifestatiile fara precedent organizate de societatea civila in ultimii 20 de ani. Cazul a devenit atat de important incat poate determina o schimbare fundamentala a modului in care autoritatile trateaza investitorii straini, in favoarea Romaniei si nu a intereselor private.

Pentru a intelege impactul economic al exploatarii proiectului minier de la Rosia Montana, este necesar sa punctam cateva aspecte esentiale care califica afacerea RMGC in topul celor mai proaste investitii facute de Romania in ultimii 20 ani.

1.Conditiile de oportunitate

Primul argument care ridica semne de intrebare este dat de costurile de oportunitate. Pretul aurului, de la semnarea intelegerii si pana in prezent, a crescut cu 30%, iar prognozele arata ca acesta va continua sa creasca, avand in vedere utilitatea in domeniile tehnologic si investitional.

Aurul este, de departe, cel mai sigur activ in vreme de criza si nu numai. Vanzarea resurselor tarii in acest moment reprezinta o decizie strategica majora care necesita o ampla dezbatere nationala, nu un simplu contract realizat la secret. Argumentele presedintelui Traian Basescu privind transferul aurului in rezervele BNR a fost doar o intoxicare. RMGC va exporta aurul fara ca Romania sa aiba drept de achizitie la un pret preferential.

2.Tehnologia folosita genereaza consecinte grave

Tehnologia extragerii aurului cu cianuri, prin exploatarea la suprafata, este una dintre cele mai controversate pe plan mondial. Ramane un semn de intrebare de ce autoritatile au ales sa mearga pe varianta acordarii directe a contractului, cu riscurile de mediu aferente, in loc sa organizeze un concurs de solutii si, in baza acestuia, sa selecteze un investitor capabil sa dezvolte o tehnologie care sa afecteze cat mai putin mediul.

Zilele trecute, mass-media a relatat ca exista chiar o solutie romaneasca de extragere a aurului cu impact redus asupra mediului. Pe de alta parte, daca e sa luam de buna teoria ca singura solutie tehnologica in prezent este cianurarea, de ce nu asteapta autoritatile descoperirea unor noi tehnologii? Castigul obtinut de Romania este mult prea mic in comparatie cu efectele de mediu.

3.Lipsa de transparenta a contractului

Un alt mare semn de intrebare legat de proiectul de la Rosia Montana este dat de lipsa de transparenta in adjudecarea drepturilor de exploatare a rezervelor de aur si argint. Intregul proces a fost si este in continuare tinut la secret cu complicitatea politicienilor. Poate ca organele de ancheta ale statului ar trebui sa cerceteze motivele pentru care acest contract a fost declarat confidential.

4.O afacere preferentiala

Proiectul de la Rosia Montana dovedeste ca n-am invatat nimic din experienta anterioara. Dupa ce ne-am luat teapa din privatizarea resurselor petroliere, negociata si adoptata printr-o lege speciala (am acordat dreptul de exploatare a resurselor pe 10 ani la o redeventa infima OMV-ului), acum facem aceiasi greseala care afecteaza in mod direct mediul concurential – o companie primeste tratament preferential timp de 20 de ani printr-o lege speciala.

5.Mediul concurential este viciat

Prin incheierea contractului de exploatare in condiitii secrete, direct cu dezvoltatorul, fara nicio licitatie, mediul concurential este profund afectat. In plus, ne vom trezi ca si alte firme vor solicita astfel de conditii pentru a investi in Romania si de ce nu, ca altele, precum Renault, vor renunta la Dacia in absenta unor facilitati preferentiale.

6.O redeventa de rasul lumii

Redeventa negociata de autoritati cu RMGC este una ridicola, avand in vedere valoarea zacamintelor de aur si argint. Chiar daca a crescut de la 2 la 6%, aceasta este in continuare mult prea mica in comparatie cu cea perceputa in alte tari, de 60-70%, pentru acelasi tip de exploatare miniera.

7.Un mod bizar de impartire a profitului

Am relatat anterior ca din aceasta afacere, statul roman ar urma sa incaseze direct si indirect 5,2 miliarde euro.

Cat castiga canadienii de la Rosia Montana Gold Corporation? Daca luam in calcul explozia pretului metalelor pretioase, comoara de la Rosia Montana a ajuns sa valoreze, in prezent, aproape 12 miliarde de dolari, dupa ce, in urma cu cinci ani, era evaluata la “numai” 6 miliarde dolari.

8.O afacere de conjunctura

Se preconizeaza exploatarea aurului si argintului din zona intr-o perioada de 17 ani. Inseamna ca la sfarsitul perioadei de exploatare a zacamantului, pe langa lacul cu cianuri, Rosia Montana ar ramane din nou fara locuri de munca, cu un numar mare de someri (si cu un mediu grav afectat), problema sociala neavind o rezolvare durabila, pe termen lung.

Gravitatea  somajului va fi amplificata de prezenta in zona a unei populatii venite si stabilite aici intre timp. RMGC nu a oferit nicio solutie pe termen lung.

9.Nu se respecta principiul “poluatorul plateste”

Asa cum bine scria un cititor DailyBusiness.ro, in cazul contractului de exploatare de la Rosia Montana nu se respecta principiul “the polluter pays”.

Se capitalizeaza castigurile, urmarindu-se maximizarea profitului pe termen scurt si se socializeaza riscurile (de default, de mediu, de variatie a pretului aurului, operationale, etc), pierderile (financiare deja suferite pana in prezent, culturale, arhitecturale, sociale, istorice, patrimoniale, naturale, etc) si costurile proiectului.

Ne aflam in cazul in care o companie castiga pe termen scurt, iar statul trage ponoasele pe termen lung.

10.Vindem resursele in loc sa le prelucram noi

Prin acest proiect, Romania isi confirma statutul de tara din lumea a treia. In loc sa impuna investitorului sa prelucreze minereurile in tara si sa exporte produse finite, ii dam libertatea de a scoate resursele din tara fara niciun avantaj suplimentar.

La fel am procedat, din pacate, si cu alte resurse, de la paduri la apa, petrol, carbune si gaze. Avem nevoie de o strategie de dezvoltare economica sustenabila la nivel national.

Trebuie sa urmarim cresterea de valoare adaugata, de produse hi-tech, nu exportul de aur brut care sustine foarte putin dezvoltarea de clustere industriale. Avem nevoie de o politica industriala clara si nu o legislatie speciala pentru fiecare companie in parte.

Autor: Adrian Negrescu
Sursa: Daily Business

Abonează-te la newsletter