Politică

România – victima propriilor erori

Nu toată lumea este o apă şi-un pământ. Iată una dintre principalele lecţii ale actualei crize mondiale, care ar trebui învăţată şi de către politicienii români. Dacă la început s-a susţinut că nu toate economiile vor suferi de pe urma crizei (teza decuplării), ulterior judecăţile s-au inversat. “Care decuplare? Nici vorbă de aşa ceva”, s-a auzit de o parte şi de alta a Atlanticului, lăsându-se impresia că, odată cu căderea economiei americane şi a celei britanice, s-a terminat lumea. Un astfel de concept a fost vehiculat şi în România, unde s-a încercat să se arunce greşelile grave din politicile economice interne, promovate în ultimii ani, pe seama tăvălugului crizei mondiale, care ar fi venit şi peste noi. Nimic mai fals. La sesiunea de toamnă a FMI şi Băncii Mondiale, de la Istanbul, s-a recunoscut că decuplarea a avut loc şi că relansarea este, cel puţin după semnele actuale, în formă de “V”, lucru valabil nu numai pentru America, ci şi pentru Europa. Deci nu toate economiile au căzut, unele au rămas în picioare. Din prima categorie fac parte ţările cu politic imprudente şi lipsite de orizont, printre care se află şi România. Cine a făcut ca americanii a împărtăşit soarta lor. Cine s-a comportat ca asiaticii a continuat creşterea şi chiar a prosperat. Din păcate, în Europa doar Polonia a reuşit performanţa de a rămâne în teritoriu pozitiv. Succesul decuplării s-a bazat pe politici monetare, fiscale şi de venituri prudente, care nu au produs dezechilibre economice majore. Expansiunea a fost susţinută mai mult de economisirea internă decât de finanţarea externă. Iar principalul motor al creşterii a fost exportul.

În România, lucrurile s-au petrecut exact pe dos. Creşterea forţată a economiei prin politici fiscale, salariale şi de creditare prociclice a generat puternice dezechilibre. Deficitul bugetar a sărit de la 1,2% din PIB în 2005 la 5,4% în 2008, în pofida creşterii medii reale a PIB-ului cu 6,5% pe an. Când vezi cu câtă uşurinţă s-au majorat nişte cheltuieli permanente, cum sunt cele cu salariile şi pensiile fără să existe şi venituri permanente care să le finanţeze, eşti tentat să crezi că politicienii noştri au inventat perpetuum mobile. N-au descoperit însă nimic. Au continuat doar să facă ceea ce ştiu mai bine – să vândă iluzii. Dar amăgirile politicienilor îi vor arde rău la buzunar pe români, care vor trebui să suporte nu numai costurile împrumuturilor la care recurge statul pentru a nu se declara falit, ci şi nota de plată a ajustărilor necesare pentru a aduce salariile, pensiile şi deficitele bugetare în linie cu posibilităţile economiei româneşti. Dacă, anul trecut, cheltuielile publice nu ar fi fost scăpate de sub control, economia românească ar fi avut şanse să facă faţă mai uşor şocurilor externe şi chiar să rămână pe linia de plutire. Dar din cauza unor grave erori în politica fiscală şi bugetară – pe care Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, le-a asemănat cu dezarmarea unei armate înainte de a începe războiul – România a intrat în criza de după septembrie 2008 cu vulnerabilităţi majore, care au favorizat căderea economiei.

Gheorghe CERCELESCU
sursa: gandul.info

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

Abonează-te la newsletter