La piața Obor, la tarabele adăpostite de construcția generalisimului edil de la sectorul 2, găsești rar pe cineva care să fi muncit pentru ceea ce vinde. Ici, colo, printre precupețele cu manichiura la zi, zărești câte o bătrână cu mâinile crăpate de muncă, aducându-ți aminte de bunica sau mătușa de la țară. Bănuțul pe care-l plătești acelei bătrâne e contribuția ta la bunul simț.
În antiteză cu mâinile crăpate nu se situează doar precupețele din jur, ci și locatarii situați la trei kilometri și trei sute de metri în line dreaptă, dacă măsurătorile pe Google Earth sunt corecte. La acestă adresă „locatează” de mai bine de un an precupețul cu clop din imagine. Băiatul ăsta de sub clop are ocazia unică să ne arate de ce este în stare, ocazie ce i-am acordat-o cu speranțe de mai bine, dar și din ciudă pentru Cel cu clop de la Cotroceni.
Ca niște traumatizați ce suferă de sindromul Stockholm, deși simțisem ce le poate pielea, i-am votat să fie altfel decât înainte. Și, într-adevăr, sunt altfel: mai rapaci, mai flămânzi, mai puși pe căpătuială și mai rău pentru noi. Americanul are o vorbă: „you fool me once, shame on you; you fool me twice, shame on me”. Traducerea mea ar suna cam așa: „m-ai prostit o dată, ești măgar; m-ai prostit a doua oară, sunt eu măgar; m-ai prostit și-a treia oară; ei, ce să faci trebuie și de ăștia ca mine că nu toți putem fi doctori,… m-ai prostit a n-a oară; ce să faci d-le, dacă-s român, asta e”.
De la primul pârț pe scaunul de prim-ministru cu drepturi depline, după a doua duminică a orbului, unicul ginere a socrului lui Ponta a început să ne scuipe-n cap cu semințe în timp ce-și admira trupa de flămânzi, ce băleau pe margine de-atâția ani, cum dau iama-n tot ce pare vandabil. Cel mai rău le-a fost între căderea lui Mongo (Ungureanu) și alegeri. Imaginați-vă un hămesit, lângă o masă de banchet, pus să aștepte până toți simandicoșii sosesc, se așează după etichetă, schimbă politețuri și, într-un târziu, se apucă să deguste vinul, în tot acest timp hămesitul roade c-o față de știucă constipată crutoanele de pâine. Când se dă startul într-un târziu la bucatele aduse de chelneri, cel despre care discut se năpustește-n farfurie ca un tăuraș în cireada cu juvinci.
Tăurașii lui Ponta, unii dintre ei fiind semi-boi, dacă ținem cont de accidentul socrului, au început monta cu tot ce mai mișcă pe meleagurile pășuniste. După circul cu Oltchim și surzenia la cei rămași fără loc de muncă, Victoraș ascultând de sfatul confratelui său Vanghelie – filozoful PSD, a dat drumul la flămânzi să se-nfrupte cine cu ce-o vrea și putea, c-altfel era „ejaculat”, după spusele aceluiași filozof. Și a urmat lista a ceea ce a promis în campanie că nu face: fracturare hidraulică, Roșia Montană, contractul Loteriei „renegociat” în aceleași condiții, plăți în avans la diguri ce nu se fac în republica Mazăre, scoaterea la mezat a Nuclearelectrica pe bucăți și pe bani puțini, toate acestea însumând pe termen lung circa 10 miliarde euro. Suma este aproximată după cifrele oficiale:
-12 miliarde de dolari pentru RMGC venituri estimate din proiectul Roșia;
-peste un miliard de euro pierdut de stat dintr-un nou contract al Loteriei Române cu Novomatic, dacă zvonurile se adeveresc și condițiile actualului contract rămân la fel de păguboase;
-circa 100 milioane de euro din listarea ca prosta-n târg a Nuclearelectrica.
Asta e doar începutul, la anul urmează negocierile pentru redevențele Petrom și a zăcămintelor din Marea Neagră. Tot în mandatul său, Viorel speră să negocieze și redevențele pentru gazele de șist. Dacă estimările sunt corecte, atunci vorbim de rezerve de zeci de miliarde de euro. Vă gândiți ce are pe mână purtătorul de clop? Vă dați seama cam la câte țepe de genul privatizării Petrom vom asista? Vom vedea cum Răducu Mazăre îi scuipă-n cap pe oligarhii ruși aciuați pe Coasta de Azur strigându-le: „Marș acasă, sărăntocilor!”. Toate instrumentele lui Ponta pentru atingerea acestor obiective de parcurs sunt: Niță, Șova, Plumb, socră-su`, Dragnea, Ghiță și doi-trei baroni. La fel ca pe timpul lui Năstase, camarila funcționează și tot ea îi va fi sfârșitul.
Vecinii de guvernare, berbecii lui Crin, cu Crin în frunte, au și ei ceva de ciugulit, ce-i drept cam subțire, dar au. La CFR și Loterie au fost puși cine trebuia ca să ducă la capăt vânzarea către GFR și renegocierea contractului cu Novomatic. Crin se vede cu turul pantalonilor pe fotoliul Biroului Oval de la Cotroceni. Locatarului actual i se pare așa, să-l credem, el știe mai bine cum se simte după două sticle luate în fugă la micul dejun, fie oval, fie sferic. După ce politica pe bază de dosare l-a „ejaculat”din funcție pe Fenechiu, Crin a numit, pentru a continua măgăria privatizării, pe Mănescu cu fustă – soția baronului din noua orânduire din PNL. La cealaltă mânărie, cea cu loteria, un om cheie e Chițoiu de la finanțe, pe el tot Crin l-a uns pe post.
În cazul Roșiei Montane, Crin se joacă de-a v-ați ascunselea, ba e cu strada, dar rămâne la putere și, totuși, nu va vota legea. O vor vota cei din partidul său, dacă se ajunge la vot secret. Dacă nu, probabil că va vota doar el împotrivă, partidul nu, ca să nu fie alungat precum câinele de la măcelărie, situație ce nu este pe plac nici lui, nici partidului . Oricum ar face, dacă o ține așa, îl vor vota doar membrii de partid la prezidențiale.
Așa se prezintă România precupeților cu clop, cu obraz gros, ce dau cu prețul în clienți, nenorocindu-i nu doar pe ei, dar și pe cei încă nenăscuți, ei neavând nicio vină că se vor naște pe tarlaua unde Beny Steinmetz (RMGC) îl dresează pe Ponta folosind zăhărelul contului umflat cu prețul „dezvoltării pe bază de cianuri”.
Autor: Gheorghe Sofian
Sursa text si foto: Analize economice
Adauga comentariu