Pornesc de la presupunerea că lumea este susul în jos, că toate lucrurile sunt greșite, că în închisoare nu sunt oamenii care ar trebui să fie, că cei care are trebui închiși sunt în libertate, că oamenii greșiți dețin puterea și că sunt neputincioși cei care ar trebui să o dețină, că bunăstarea este distribuită în această țară și în întreaga lume în așa fel încât e nevoie nu doar de o mică reformă, ba chiar de o drastică realocare a bunăstării. Pornesc de la presupunerea că nu trebuie să spunem prea multe despre aceste lucruri, pentru că tot ceea ce trebuie să facem este să ne gândim la starea în care se află astăzi lumea și ne vom da seama că lucrurile sunt într-adevăr cu susul în jos.
Dacă nu gândești, dacă doar asculți tot ceea ce se spune la TV și citești doar lectura școlară, chiar începi să crezi că lucrurile nu stau chiar așa de prost, sau doar că există unele situații mai proaste. Însă, trebuie să te detașezi puțin, abia apoi să te întorci și să arunci o privire asupra lumii și te vei îngrozi. Astfel încât, e necesar să plecăm de la această supoziție, că lucrurile sunt într-adevăr cu susul în jos.
Chiar și tema discuției noastre este cu susul în jos: nesupunerea civică. Imediat ce enunțăm faptul că tema discuției noastre este nesupunerea civică, veți spune că asta este problema noastră, nesupunerea civică. Problema noastră nu este nesupunerea civică. Problema noastră este obedienţa civică. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume s-au supus ordinelor unor lideri şi milioane dintre ei au fost ucişi din cauza acestei obedienţe. Acest lucru s-a văzut la Germania nazistă. Suntem conștienți că acolo problema a fost obediența, oamenii l-au urmat pe Hitler. Oamenii au fost obedienți, acest lucru a fost greșit. Ar fi trebuit să conteste, ar fi trebuit să se opună. Le-am fi arătat noi, de-am fi fost acolo! Chiar și în Rusia lui Stalin putem observa obediența: oamenii, ca cirezile de animale, sunt obedienți.
Problema noastră este că oamenii din întreaga lume sunt obedienţi în faţa sărăciei şi înfometării şi prostiei şi războiului şi cruzimii. Problema noastră este că oamenii sunt obedienţi atunci când închisorile sunt pline de hoţi mărunţi şi marii hoţi ne conduc ţara. Asta este problema noastră !
Vă mai amintiți de acele vremuri vechi și proaste atunci când oamenii erau exploatați de feudalism? Totul era îngrozitor în Evul Mediu- însă acum avem civilizația vestică, în care guvernează legea. Prin lege s-a regularizat și maximizat nedreptatea, care exista și înainte de instaurarea legii. Acesta este rezultatul instaurării guvernării legii. Haideți să începem să privim în mod realist această guvernare a legii, să nu ne complacem cu acea perspectivă metafizică pe care am folosit-o dintotdeauna.
Atunci când în toate națiunile lumii guvernarea legii este apanajul conducătorilor și ciuma popoarelor, ar trebui să începem să conștientizăm acest lucru. Trebuie să depășim aceste granițe naționale ale gândirii noastre. Nixon și Brejnev au mult mai multe în comun unul cu celălalt decât avem noi (americanii) cu Nixon. J. Edgar Hoover are mult mai multe în comun cu șeful serviciilor secrete soviete decât are cu noi. Este devotamentul internațional pentru lege și ordine cel care îi unește pe toți conducătorii lumii, ca un angajament între camarazi. Iată de ce suntem uimiți întotdeauna când se întâlnesc- își zâmbesc, își strâng mâna, fumează țigări împreună, se plac unul pe celălalt, indiferent de situație.
Ce încercăm să facem noi de fapt, presupun eu, este să ne întoarcem la principiile și obiectivele și la spiritul Declarației de Independență. Acest spirit înseamnă rezistență împotriva autorității nelegitime și împotriva forțelor care privează poporul de viața lor și libertatea de a căuta să ducă o viață fericită și de aceea, în aceste condiții, suntem îndreptățiți să schimbăm sau să desființăm forma lor actuală de guvernământ- și accentul a fost pe cuvântul a desființa.
Însă, pentru a pune bazele principiilor din Declarația de Independență, va trebui să depășim granițele stabilite de lege, va trebui să nu mai urmăm legile care justifică crime sau care permit alocarea bunăstării în modul în care s-a făcut până acum, sau care aruncă oameni în închisoare pentru infracțiuni minore și îi țin pe alții în libertate, chiar dacă se fac vinovați de crime grave.
Speranța mea este că o astfel de mobilizare în spiritul nesupunerii va avea loc nu doar în această țară dar și în alte țări, pentru că este necesară în toată lumea. Toate popoarele lumii au nevoie de acest spirit, al nesupunerii, care nu este ceva metafizic, se referă la putere și bunăstare. Avem nevoie de un fel de declarație de interdependență între oamenii din toate țările din lume care năzuiesc același lucru.
Traducerea: Gandeste.org
Viețuim într-o lume, în care ni s-a rezervat rolul de SPECTATORI LA PROPRIA NOASTRĂ VIAȚĂ, ”rânduită” de neveniți, de distrugători de firesc, haite de șacali! Oare de asta am fost Dăruiți cu Viața, de Dumnezeu? Oare n-ar fi vremea SĂ VREM ALTCEVA? Oare n-ar fi vremea SĂ NE TREZIM? Oare n-ar fi vremea SĂ NE ASUMĂM PROPRIA NOASTRĂ VIAȚĂ?
Putem sa ne asumam viata atunci cind mergem la vot,condusi de ratiune,nu condusi de galeti,zahar,ulei si alte cadouri “tentante”!Daca am fi rationali,i-am snopi in bataie pe cei care ofera mita electorala!
a spus bine DESFIINTA tot ce este in lume ,totul e o mare minciuna trebuie sa dispara legi ,servicii secrete,armata,politie,guvern,companii ,industrie si mai ales banci si intitutii financiare si tot ce controleaza din umbra viata omului
nu sunt utile decit elitei acelor sun 1% din populatie si nu celor multi
In anul 2000, cei mai bogati si puternici 1% din populatia lumii detineau 40% din toate activele globale. Cei mai bogati 10% detineau impreuna 85% din totalul activelor, si in contrast puternic, jumatatea de jos a populatiei imparteau intre ei doar 1% din bogatia mondiala. Pentru orice ideal trebuie să sacrifici ceva: în comunismul extrem îi sacrifici pe cei puțini și virtuoși (dotați cu calități, talente umane deosebite) pentru a obţine egalitatea socială, în capitalismul extrem îi sacrifici pe cei mulți și puţin-virtuoși pentru a obţine bunăstarea materială a țării.