Nu v-ați plictisit să tot ieșiți din criza economică? Am evadat de atâtea ori și atât de des încât am obosit! Prefer să rămân în ea. Cel puțin, măcar știu sigur unde mă aflu!
Depășirea crizei a devenit deja o modă. Lunar suntem anunțați triumfalist că am ajuns pe poziție de EXIT! Însă, se pare că acționăm în circuit închis: ieșim ca să reintrăm mai bine! Suntem setați pe ENTER! Deja cunoaștem traseul!
Surlele sună: ne-am oprit din cădere! Mai jos de atât deci nu mai există trepte! Toate strategiile, ingineriile, programele, discursurile și cinismele au reușit performanța să prăbușească la pământ orice dram de încredere!
Competența și profesionalismul erodate de improvizație, cinstea și demnitatea umilite de corupție, curajul civic degradat deoportunism, justiția orbită de manevre politice, dezbaterea publică ucisă de nulitatí cronice, legiferarea democratică zdrobită deordonanțe infinite, motivația muncii fracturată de tradiția șpăgii sunt doar câteva din capitolele victorioase ale politicii românești din mileniul al treilea.
După 1989 ne luptam cu tranziția care se transformase într-un veritabil labirint. Acum ne luptăm cu o criză care a ajuns la performanța de a se termina lunar!
Oare ce mai urmează? Cu cine ne mai luptăm? O națiune construită pe trendul războiului perpetuu nu poate trăi decât în atmosfera primei linii a frontului. Simțim nevoia baricadelor, a baionetelor și „perdelelor de fum”. Talibanismul politic a luat conturul unei forme de supraviețuire… Am devenit experți și maeștri ai disimulării și fanteziilor cu valoare de adevăr. Minciunile nasc iluzii, iar cinismul provoacă siguranță. Prostia a devenit normă, iar „greaua moștenire” justificare pentru fraieri.Și toate acestea ne sunt servite pe tavă, într-un mixaj de ingrediente care fac ca senzația de foame să se disipeze.
Aflăm că peste o lună ieșim oficial din criză. Desigur, ne putem pregăti din nou de tranziție într-o țară a Mioriței ce devine tot mai convingător o clientă fidelă a crizelor succesive…O „grădină carpatină” a falselor personalități, condusă de falși lideri, construită pe false mituri, dezbinată de false speranțe!
În consecință, așteptăm cu înfrigurare să fim hrăniți cu EXIT-uri de către indivizi care au meritul de a transforma țara într-o banală tastatură! Periodic, se induce nevoia articulării unei alte comenzi care să ne confere siguranța că încă mai supraviețuim. Și suntem plimbați între două taste, amețiți de traseul circular pe care iluștrii conducători ni-l propun ca variantă de consumare a timpului! Incredibili sau necredibili! Alegeți fiecare ce vreți, în funcție de cât mai puteți să înghițiți!
P.S. Nu mi-am imaginat niciodată că povestea cu Petrică și lupul este adevărată…Diferența este că totuși țăranii aceia s-au prins de „poantă”, lăsându-l pe Petrică cu ochii în soare!
autor: prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro
Adauga comentariu