Când incompetența se cuplează cu indiferența și indecizia, rezultatul este incapacitatatea de a acționa atunci când acțiunea este esențială pentru supraviețuire. Însă atunci când lașitatea se combină cu oportunismul efectul constă în multiplicarea unei generații de „homo sapiens” care devine etalon social. Cam aceasta ar fi imaginea „idilică” a liderilor de opinie din România, fie ei politicieni, oameni de cultură sau exponenți ai „lumii bune”.
Din păcate, nu doar prezentul nostru agitat a cunoscut astfel de convertiri dubioase, ci toată istoria noastră recentă a fost dominată de figuri anoste care au pretins că par ceea ce nu sunt. Elitele rareori au fost în conjunctura de exemplaritate și eficiență morală ce ce puteau fi pretinse de la acești „directori de conștiință”.Politica momentului și viziunea oportunismului s-au impregnat în sfera comportamentală, devenind atuuri ale succesului (sau succesuri!) pe plaiuri mioritice. Posedând la maximum arta dezertării și a mimetismului etic, pretinșii lideri ai nației au ucis întotdeauna viitorul colectiv prin anihilarea prezentului. Oscilând între alb și negru și votând sistematic nuanțele întunecate! Deși ne țin discursuri „patetice” despre adorarea albului!
O astfel de situație era constatată de Camil Petrescu care a sesizat amploarea carențelor morale ale liderilor autohtoni, fie că erau îmbrăcați în sutana neagră a tradiționalismului religios sau în fracul occidental al unei demagogii orientale:
„De obicei ipocriții se fac popi, trădătorii sunt cei mai înfocați patrioți, și sergenții vorbesc necontenit de bunătatea lor. Considerați numai scriitori care au făcut războiul și pe cei care nu l-au făcut. Aproape toți cei din urmă au făcut poezii patriotice, nici unul dintre cei care au luptat nu s-a coborât până acolo. E lege asta.” (Camil Petrescu, Opinii și atitudini)
Și noi care credeam că statul se reformează și că oamenii se schimbă! Sau că negrul se metamorfozează în alb! Timpul ne-a arătat că ilustrul romancier român a intuit corect legea celor pentru care trădarea este un ideal, iar ipocrizia o virtute! România devenind sclava unor „cetățeni” pentru care etica se rezumă la o banală retorică, iar patriotismul la o manevră fantezistă.Profesioniști ai disimulării, asemenea „generoși” indivizi ai gărzii pretoriene românești ucid spiritul din biserică, agravează atmosfera din instituții și fac irespirabil aerul pe stradă. Ne predică, ne țin discursuri, ne promit fericirea prezentă sau viața viitoare! Și ca o culme a ipocriziei ne impun nouă reforme, în condițiile în care ei rămân aceiași. Mereu aceiași!
prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro
Adauga comentariu