Desi puterea si mass-media ne spun, ca pe vremea comunismului, ca economia merge bine si ca sunt rezultate remarcabile, cresteri peste cele europene, toata lumea simte ca economia se contracta. Discrepanta dintre afirmatii si realitate este prea mare ca sa nu se simta.
“Gruprile de interese nelegitime” incep sa se atace reciproc pentru sferele de influenta. Unii au terminat mai repede de “devorat halca si rezervele” si “maraie” la ceilalti sa-i intimideze si sa imparta “ramasitele”. Mercenarii din media apara imaginea liderilor care-i finanteaza. Cetatenii suporta pasivi. Unii nu au curajul sa-si riste postul, siguranta familiei, dar mai ales sunt apatici pentru ca nu exista o strategie de iesire din impas. Nimeni nu explica unde-i problema si care ar fi solutiile.
Mass-media focalizeaza atentia spre liderii politici si intretine speranta ca schimbarea oamenilor poate modifica situatia Ideea are succes pentru ca romanii intotdeauna au fost indoctrinati cu idea “tatucului”. In comunism totul venea de la “conducatorul iubit” sau injurat. Este una din cele mai perverse idei care tine societatea apatica, cultivand o speranta perpetua prin schimbarea liderilor.
Societatile in care liderii de la centru decid soarta lor, sunt societati conduse autoritar, fara mecanisme democratice sau cu mecanisme democratice care nu functioneaza, care simuleaza functionarea democratiei.
In societatiile nedemocrate-autoritare, liderii si functionarii sunt ca niste stapani. Ei guverneaza sfera lor de responsabilitate ca pe o proprietate. Directorii de regii sau primarii au puteri mai mari decat arendasii. Arendasii erau controlati de proprietari, pe cand actualii “arendasi” sunt controlati de functionari guvernamentali, la care nu le pasa de comunitatiile locale si de mediul. Din cauza asta resursele naturale si padurile dispar fara urma.
Societatiile democrate sunt guvernate de proceduri, iar liderii si functionarii aplica acele proceduri. Procedurile sunt facute de cei care trebuie sa le suporte consecintele si respectarea lor este controlata de ei. Am mostenit un sistem de putere fara proceduri, un sistem de comanda discretionar condus ca o armata prin intermediul conducatorilor de la diverse nivele, numiti si schimbati de superiori. Veniturile de la aceasta proprietate confera puteri exagerate politicienilor.
In anii ’90 nimeni nu a spus dezbaterii cum sa se desfasoare marea privatizare. Taranii si-au luat terenurile confiscate prin colectivizare.
Celelate ramuri au ramas administrate de stat, iar marea privatizare in loc sa permita ca anumite societati sa treaca integral in proprietate privata, a prevazut ca statul sa-si mentina controlul in toate societatiile comerciale pastrand 60% in proprietatea statului in fiecare societate. Se puteau privatiza 100% unitatile din industria usoara, din comert, cooperatia, din turism, precum si cele zootehnie etc… Se pretau la privatizare in general domenile in care era, sau se putea creea competitie.
Practic centralismul de stat s-a conservat in Romania integral, spre deosebire de Polonia si Cehoslovacia unde sterategia a fost una de transfer a deciziei si a responsabilitatii de la stat la privat.
A exista un proiect de privatizare al lui C-tin Cojocaru, care nu a fost discutat cu seriozitate. Proiectul poate avea unele aspecte criticabile, pentru ca era un proiect inflationist, dar avea si aspecte bune pentru ca prevedea o privatizare realizata prin bursa, o privatizare care nu ar fi permis privatizarea clientelara-dirijata.Proiectul a fost ironizat si persiflat fara sa fie discutat, si autorul dupa metodele comuniste a fost ironizat pentru a fi decredibilizat.
Nimeni nu a explicat de se adopta aceea strategie de privatizare si cine a decis sa fie asa.
Cine, cand si cum isi asuma raspunderea pentru erorile din anii ’90? Iliescu, la vremea respectiva spunea ca FSN-ul isi asuma responsabilitatea conducerii tarii intr-o perioada dificila. I-au eliminat din politica pe cei care doreau o “restitutio in integrum”. Nimeni nu mai vorbeste de asa ceva, deci toate partidele sunt FSN-iste.
Ce solutii vedeti pentru iesirea din impas. Continuam cu centralismul de stat? Pana cand? Daca nu care sunt alternativele? Cum scoatem statul din rolul de stapan absolut? Cum recuperam Romania din mana unor grupuri de “sacali” sa o administram si sa o salvam de la ruina. Cum ne salvam viitorul sa nu devenim o natiune fara tara.
Actualii conducatori sunt dispusi sa vanda tot si sa “traga obloanele” asa cum au facut-o cu majoritate societatiilor comerciale, dupa care vor pleca in tarile in care si-a exportat veniturile. Nu ma astept sa aiba cineva solutii miraculoase, dar pentru a avea asemenea solutii este absolut necesar o dezbatere organizata, care sa aiba acest obiectiv.
Poate nu se va gasi o singura solutie, dar mai multe solutii ar fi de preferat situatiei actuale fara nici o solutie.
Sursa: Decantarea ideilor
Adauga comentariu