Politică

România după 20 de ani

În situaţia actuală aproape că e o şansă această criză economică pe care o traversăm. Avem ocazia să ne schimbăm sistemul de valori. Să învăţăm că cifrele nu mint.

Timpul le pune pe toate la locul lor. Aşa mi-a zis mie, odată, un om înţelept. Nu ştiu nici acum dacă să cred în teorema asta. Nu i-am desluşit niciodată clar demonstraţia. Dar sună bine şi are avantajul că nu poate fi contrazisă. În fond, cum să ştim dinainte care este locul pe care-l merită cei din jurul nostru? Nici pe-al nostru propriu nu-l cunoaştem cu certitudine. Mă întreb, însă, cum s-ar aplica teorema asta la o ţară? La un popor?

Ca să putem demonstra o teoremă trebuie să plecăm de la o ipoteză. Şi ce ipoteză mai solidă şi mai sigură putem încropi decât cifrele? Cifrele nu mint, se spune. Vorba asta cu cifrele o luăm de bună, nu demonstrăm nimic. E lemă, nu teoremă. Aşadar, cifrele de la care pornim sunt următoarele: 8%, declinul economic estimat de FMI pentru anul curent, 53%, scăderea investiţiilor străine în primele opt luni ale acestui an; 8,7%, rata creditelor neperformante în iunie, anul curent, estimată de BNR. Cifrele sunt multe. Dar nu vă bateţi capul cu ele. Reţineţi ceea ce este important. Şi anume că situaţia economică a României se deteriorează accelerat. Mai pe româneşte spus, economia este în cădere liberă. Trebuie să reţineţi o singură cifră relevantă în demonstraţie: 20. Numărul de ani care s-au scurs de la schimbarea de regim din 1989.

Unde ne aflăm la douăzeci de ani distanţă de comunism? Codaşi ai Europei de Est la dezvoltare economică şi nivel de trai, dar campioni la corupţie. Incapabili de reforma administrativă a statului, dar recordmeni la maşini de lux şi figuri de Dorobanţi. Chelului tichie de mărgăritar îi trebuie!

Totul în jurul nostru e butaforie. Suntem pe scenă la Operă, ne scăldăm în lumina reflectoarelor, râdem şi cântăm cu convingere. Dar să nu se uite nimeni de aproape la noi, că ne vede chiloţii rupţi în fund, acneea de sub fard şi putreziciunea din spatele decorurilor. Vedetele noastre cele mai cunoscute sunt curvele cu titulatura de asistentă TV şi milionarii de carton, datori la stat şi cu sechestru pe avere. Timpul le pune pe toate la locul lor? Dacă-i aşa, urât loc ne-au hărăzit ursitoarele nouă, românilor. În situaţia actuală aproape că e o şansă această criză economică pe care o traversăm. Avem ocazia să ne schimbăm sistemul de valori. Să învăţăm că cifrele nu mint, iar calculele matematice vor arăta întotdeauna că unu şi cu unu fac doi, nepăsătoare faţă de lacrimile de crocodil ale lui Băsescu sau retorica găunoasă a lui Geoană. Poate aşa reuşim să ne construim alt loc în care să ne aşeze timpul după ce vor fi trecut încă 20 de ani.

Claudiu Şerban

sursa: capital.ro

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Norocul ţării noastre este că a intrat în UE. Acest fapt a şi înfrânat în cea mai mare măsură, riscul ca România să fi ajuns în rândul ţărilor din lumea a treia. Dar aşa, a ajuns şi lumininiţa de la capătul tunelului, adusă de alţii. Şi când nişte golani s-au văzut la oala cu sarmale, e normal că au început să bage în ei cât nu pot, fără să se mai gândească la ceilalţi comeseni. Jaful “democratic” din România, a dus ţara noastră în anii ’50. Nişte golani aduşi de comunişti în organele de conducere, s-au trezit stăpâni peste averea ţării, crezând că este a lor şi au furat cât au putut, cu ajutor autohton sau străin.Dar românii îşi merită soarta, pentru că sunt proşti, inculţi şi fuduli. Şi dacă sisemul comunist nu a reuşit să bage zâzanie între români, sistemul capitalist ia făcut să se urască între ei, mai rău ca nişte duşmani declaraţi. Ce comportament poate să aibă o naţiune, dacă este bombardat la orice oră de către mass media, numai cu certuri şi scandaluri de orice fel. Mass-media în loc să sesizeze Parchetul în cazul descoperirii unei hoţii, ei se apucă să strige hoţii şi atât. Şi fac articole şi emisiuni despre cum fură unul sau altul, ca să facă rating, să aibă publicitate, să scoată cât mai mulţi bani.Scandalurile din politică de acum, se duc dintr-un singur motiv. Cei care au reuşit să acumuleze averi prin fraudă, doresc cu ardoare, să fie percepuţi ca proprietari de drept a bunurilor furate. Dacă românilor le-ar păsa de cine sunt conduşi, nu ar mai face discuţii sterile despre politicieni, fara cele mai minime cunoştinţe democratice, şi fără să aibă habar de drepturile lui ca cetăţean. Întreabă orice român neaoş, cine face cartea de identitate şi îţi va raspunde imediat că Poliţia. Peste 90% dintre români, habar nu au că evidenţa populaţiei este un serviciu civil din cadrul primăriei locale. Şi cum niciodată un câine nu muşcă mâna stăpânului care îl hrăneşte, au avut grijă guvernanţii să-i transforme pe majoritatea românilor în câini, care pot fi oricând asmuţiţi asupra altora.De kkt politicieni, de kkt popor, de kkt ţară!

Abonează-te la newsletter