Azi a fost o zi gen testul turnesolului.
Oameni pe care nu-i cunosc au aruncat troace cu zoaie în capul meu și, având relații de prietenie cu alții, au obținut solidaritatea lor, fiindcă firește, istoria o face haita învingătorilor.O istorie a ratării, care vrea să mențină aparența că sunt unii care au reușit, s-au îmbogățit și dau sens democratic sacrificiului tinerilor din iarna lui 1989… O bulibășeală ieșită din premiza că politica e curvă, dar făcută cu politicieni fete mari pe care le strică chiar plătitorii lor. Ia de la Băsescu: democrația maximă e cu un dictator și, dacă e circar, de ce să mai dai pită și vin la un parlament curvăsărit!
Deh, fondul vieții sociale și politice românești rămâne competiția fără reguli, pulsul intens al scandalului, invectiva, lătratul de-a dreptul câinesc prin gardul proprietății încropite, după care te poți simți în siguranță.
Tradiția injuriei este veche și patologică la români, violența de limbaj nefiind altceva decât un sublimat al violenței fizice, utilizat de lașii care știu că la confruntări fizice au fost mereu înfrânți.
Agățați de munții lor, dacii au urcat la Zalmoxis înjurând de mama focului și romanii au rămas cu buza umflată pe aur, sare, marmoră, grâne, muieri focoase, turme de oi și de miei – dar năclăiți de sudalme, putoare de usuc, căcăreze și zer.
Când nu mai ai sensul construcției, când ai pierdut experiența progresului și optimismul că te realizezi ce-ți mai rămâne?
Răul tău să fie mai suportabil decât al altora, să moară capra vecinului, să se ducă dracului toți, tu să rămâi în avantaj cel puțin prin triumful înjurăturii: l-ai făcut pe semenul tău albie de porci, cretin, sclerozat, loază etc. și, ca să-l citez pe cretinul cu tupeu Florin Gușă, ”te-ai pișat în freza dumnezeului său”.
Climatul psiho-social românesc este de dezbinare, ură, neîncredere, dat din coate de azi pe mâine și în această tulbureală întreținută de hoți și șmecheri de toate nivelurile, strategia se scurtcircuitează la primul pas tactic: al însăilării, încropelii, ori cel mult al unei campanii pompieristice –”minunea” noutății de trei zile care se stinge fără efecte notabile, poate doar cu efecte iluzorii de imagine: să ne facem că am vrut, să pară că suntem altfel, că am fost stupul Europei și redevenim, din opincari și cioflingari, europeni cu școala și experiența la fără frecvență. Se poate? Nu!
Nu se poate fiindcă nu există, nu se exprimă în relațiile dintre români respectul integral datorat persoanei umane, exersat de europeni de la Revoluția Franceză încoace.
La baza țesăturii sociale, începând cu familia, persoana nu este valorizată ca scop al realizării (împlinirii), ca drum și finalitate a libertății individuale: omul este obiect de căpușat și înjurat și nu egalul tău, partenerul de încredere în cele mai importante activități și domenii sociale, partenerul de dialog în care se folosesc concepte, argumente, judecăți, raționamente valabile și nu înjurături care adună la troacă toată catapeteasma sfinților și diagnosticele psihiatrice.
Dacă nu suntem capabili să ne înțelegem prin cuvinte care nu lovesc ca bâtele, cuțitele sau gloanțele, nu suntem oameni…
Cât mai putem coborî această prăbușire și dacă trebuie lăsată liberă?!?
Cristos ne-a lăsat modelul de stopare a degradării la nivelul principiilor și valorilor sacre, vitale pentru om.
Pe zarafii și traficanții de jertfe care au intrat cu tarabele în biserică, El i-a izgonit cu vorbe foarte aspre și cu biciul din locul care nu trebuia spurcat ca o afacere vulgară, ca ghișeft de bișnițari.
Dacă ești de partea zarafilor și speculanților și faci pe mironosița, pe sfântul din Paradis, când cineva are curajul să-i pună la punct, nu ai ”simțul” și ”experiența” moralei creștine, fiindcă le încurajezi tupeul să ocupe și altarul din biserică… În definitiv, ești un laș, un fricos că-ți cade scliviseala de monadă suficientă sieși, ruptă de comunitate, înnobilată prin retragere în turnul de fildeș unde delirezi că ai mutat Academia, Templul, Olimpul, alea-alea…
”Experiența” structurării societății cu oameni fără experiență nu poate produce decât însăilări, încropiri, colaje bizare și la nivelul statului nostru a devenit o realitate, numită de sociologii americani, simplu, ”stat capturat”. Captiv la cine? La grupuri politice de interese care își doresc controlul pe termen scurt (un ciclu electoral), executat cu ”marionete tehnocrate” care să execute deciziile liderilor politici de la vârf.
Specialiștii și experții autentici au experiență temeinică și știu că nu pot perturba funcționarea structurilor economice și sociale unde se ocupă de management, că nu ține să alterezi specificul unei structuri generative originale, că nu poți extrapola și aplica modele statistice sau cibernetice oriunde și oricum.
De aceea, cei cu experiență și competență reală sunt evitați și locul lor de 24 de ani a fost luat de falși manageri urcați pe valul modei, fie economiști (contabili), fie juriști (avocați), fie electroniști (manageri de sistem IT) etc.
Oameni care nu au lucrat în domeniul unde îi plasează politicienii fiindcă au interes și încredere în fidelitatea lor pe baza carnetului de partid.
Fiind noutăți la modă, falșii manageri au un argou care epatează și, totodată, ascunde în barbarisme englezite (în locul celor rusești) necesitatea transparenței managementului de tip democratic, transparența guvernamentală și a practicilor economice, întreține evaziunea fiscală, impune contractele criptice dublate de valizele cu mită pe sub masă.
Cultura contractului transparent, cultura relațiilor de parteneriat (echipă) și de competiții pozitive transparente sunt necesare pentru progresul unui stat de drept, fiindcă numai o astfel de transparență poate pune în evidență modul cum se realizează proiectele de dezvoltare.
Climatul de manipulări electorale cvasipermanente, de scandaluri șocante, de amânări sau pseudoexplicații ale purtătorilor de cuvânt inventați ca să bage murdăria sub preș, rostogolirea pe ecranele televizoarelor a crimelor și bătăilor în familie, a cazurilor de pedofilie și incest, stupizenia deciziilor justiției care ar trebui să fie logice și întemeiate în real este rezultatul lipsei de proiecte de dezvoltare a României și ”scuza fabricată” care acoperă marasmul pierderii busolei viitorului.
Totuși, dacă cineva ne vrea răul, noi contribuim cu tot bagajul genetic, istoric și cultural la propria extincție…
A avut și are România proiecte de dezvoltare globală și pe nivelele structurate ale economiei?
Dezvoltarea începe cu activitatea de construcție, cu industria construcțiilor, un lucru bine știut și pus în aplicare de primul Rege al României.
Fără o industrie a construcțiilor nu poți construi infrastructura, căile ferate, autostrăzile, flota navală, de uscat și aeriană. Nimic nu poate funcționa dacă falimentezi nivelul de bază și vinzi/privatizezi ramurile strategice ale economiei, așa cum au făcut guvernele neserioase și parcă trădătoare de după 1989, dar mai ales în ultimii 9 ani ai regimului Băsescu.
Marii vulturi ai puterii lumii (fie din vest, fie din est) nu ar fi avut succes fără hienele și șacalii dintre ai noștri care au hăcuit și căpușat cadavrul economiei naționale!
De ce nu se văd efectele vizitei chinezilor?
Capitalismul chinez este unul de stat, riguros, serios, sistematic ostil corupției și, deși au sume uriașe de bani de investit, nu sunt compatibili cu un capitalism captiv corupției.
Ei cer ca banii lor să fie absorbiți de proiecte concrete foarte serioase, în contracte clare și transparente care să elimine valizele de șpăgi pe sub masă, adică cer României un brand de țară serioasă.
Brandul de țară nu înseamnă să comunicăm în exterior și în interior o imagine inventată a României, tărâm de basm sau de vrăjeli, fiindcă comunicarea brandului de țară presupune comunicarea identității ei și a locuitorilor ei, așa cum sunt, fără multe cosmetizări.
Ar trebui să-i răspund unui străin ce mă face fericit în țara mea și ce n-aș găsi și putea face în altă parte!
Cu frunza verde pe arealul intracracial al Moldovei la Pleșcoi, unde curge miere din buduroi, nu se fructifică investiții, nu se face profit, ci se înfundă energie, timp și sudoare într-o gaură fără fund!
Dacă vrei să fi român nu lăsa buza în jos de frică, nu te blaza, nu mai strâmba din nas fără să faci ceva!
Revoltă-te, șicanează-i pe nesimțiții și șmecherii care se cred baroni, duci, grofi și slugile protejate ale acestora, spune răspicat ceea ce merită să fie auzit, pentru că identitatea națională și brandul de țară începe de jos – de la oameni și nu de sus – din palatele de piatră (Cotroceni, Palatul Parlamentului și Victoria) care, la fel ca bisericile care nu-s totuna cu creștinii, nu sunt identice cu cetățenii… Dacă ei, cetățenii români, rămân neschimbați, vor alege tot ratați!
Autor: Ioan Crișan
Sursa: Dambovita.net
Adauga comentariu