Politică

România are nevoie de un împrumut de cap

Într-un moment în care ne împrumutăm de pe o zi pe alta ca să plătim pensiile, mediul politic şi-a permis să dea cu piciorul la un munte de bani de la FMI şi CE, dar nu oricum, ci ruşinos. Nu din neştiinţă sau din nepricere ci, pur şi simplu, pentru că le e frică de adevăr. Pentru că le dârdâie dinţii în gură că milioanele de euro cheltuite pe campania electorală se duc pe apa Dâmboviţei dacă aprobă bugetul şi arată românilor adevăratul 2010: cu un leu slab, un şomaj şi mai mare, o inflaţie greu de controlat, salarii îngheţate şi cu disponibilizări în masă.

Politicienii români ne-au văduvit de un credit ieftin de 2,5 miliarde de euro în numai o lună. Un miliard de la CE şi 1,5 de la FMI, credite la care cea mai mare dobândă este de 3,5%, cu 1,75% mai mică decât cea oferită de bancheri Finanţelor. România trebuie să se împrumute scump pentru a plăti salarii pentru că mediul politic nu a trecut testul FMI. Şi nu a fost lucrare de doctorat. Fondul a închis ochii şi când a venit vorba despre deficitul bugetar mare, şi de arierate, şi de, una peste alta, nepăsarea unui stat faţă de soluţia salvatoare. A fost o lucrare de clasa I pentru orice stat civilizat din lume. Ni s-a cerut, în cele din urmă, un singur lucru: să avem un buget pe 2010, adică să facem public planul de venituri şi cheltuieli pe anul viitor. Acest buget nu poate fi însă făcut fără a lua în calcul şi impactul economic al legii pensiilor sau a celei privind responsabilitatea fiscală, care să oblige Guvernul să aloce, din start, banii necesari pentru investiţii indiferent cine şi cum e la putere.

În timp ce banii pentru spitale şi drumuri vor fi cheltuiţi pentru plata dobânzilor mari cerute de bancheri, mediul politic se bucură, în intimitatea lui, de blocajul actual.

Toţi candidaţii la preşedinţie sunt conştienţi că publicarea bugetului înseamnă voturi pierdute. Cel care va prezenta bugetul va trebui să anunţe că 150.000 de bugetari vor deveni şomeri în 2010, că, cel mai probabil, taxele şi impozitele vor creşte şi că pensiile vor fi corelate la inflaţie, nu la evoluţia salariului mediu pe economie în anii următori. Certăreţi la TV dar iubitori în culise, candidaţii au preferat să dea cu tifla FMI din frica sălbatică de a nu pierde voturi. Pentru a ne putea minţi frumos câteva săptămâni în plus.

Culmea ironiei este că România ratează tranşa nu pentru că nu a strâns cureaua cât a trebuit, deşi FMI a mai adăugat câteva găuri în august, sau pentru că nimeni nu vrea să oprească hemoragia pierderilor companiilor de stat, ci, pur şi simplu, pentru că unei mâini de oameni îi este frică de pierderea voturilor. Atât şi nimic mai mult. Un calcul strict electoral, care nu are nimic de-a face cu bunăstarea românilor.

România s-a făcut de ruşine nu pentru că este în campanie electorală, nu pentru că politicenii români sunt mai proşti sau mai corupţi decât alţii şi, sub nicio formă, nu s-a făcut de ruşine pentru că este în criză. Datorită politicenilor însă, semnalul trimis de la Bucureşti prin refuzarea generozităţii neaşteptate a FMI este unul foarte simplu: nu avem timp de ieşire din criză în timpul alegerilor.

Victor ROTARIU

sursa: gandul.info

Abonează-te la newsletter