Politică

Reprezentaţia unor marionete

marionetesRomânia se află în plină criză politică întreţinută de cei care ar trebui să-i asigure funcţionalitatea. Justificată de perspectiva electorală, criza ar trebui să fie anihilată tocmai de aceasta. Avem un guvern creat din promisiunea celor care nu au oferit, de fapt, niciodată nimic. Încurcaţi în propriile afaceri, care la rândul lor blochează mersul economic general, actualii oficiali nu au minimele reprezentări ale onorabilităţii publice. Angajamentele făcute se reduc la unul singur, dezastruos: al coabitării. Avem un monolit politic rezultat din suprimarea democraţiei, iniţiativei libere şi a diversiunilor. Bazat pe credulitate publică greu de explicat. Guvernând prin televizor, adică prin tot felul de bârfe, calomnii, trăncăneli, exact cu metodele fostei Securităţi, majoritatea momentului îşi permite să nu mai aibă niciun punct de atingere cu societatea. Coabitarea funcţionează, este parte a acestei reprezentări a marionetelor. Nu există un politician al Opoziţiei, unul singur, care să vină cu un rechizitoriu la situaţia în care se găseşte ţara. Toată lumea profită de aceste derapaje, zigzaguri, lucrând la acumulările personale. Cele care îi transformă în monştri. În nenumăraţii monştri pe care îi vedem în această rotaţie a cadrelor. Având la dispoziţie o media deja specializată în eludări permanente, zvonistică, radicalizată precum animalele dresate prin înfometare, clasa politică transformă criza în spectacol regizat până la ultimul amănunt. Întregul sistem nu mai are o idee despre interesele celor pe care trebuie să-i reprezinte.

Nu ruptura între PSD şi PNL este marea problemă a crizei momentului. Faptul că ambele partide, plus sateliţii lor, au drept bază demagogia, aici pare a fi problema. PNL-ul deţine primul loc, accentuat de ştaiful afişat ideologic. E greu de imaginat cum acest partid a putut să aducă la vârful său numai figuri implicate în corupţie, cu o mentalitate aferentă. Nu este un fost ministru liberal care să nu fie identificat în chestiuni scandaloase. Una dintre rezervele corupţiei pare acest partid care prin istoria lui recentă arată a fi fost un fel de opoziţie dirijată. Ţâfnele lui Crin Antonescu, precum şi ocuparea scenei prin gimnastica pe care o practică sunt doar derizorii exerciţii de imagine. Coechipierul său, Victor Ponta, cu acelaşi infantilism propriu celor care se prefac a fi responsabili, caută să se achite cât mai bine de responsabilităţile de familie. Fundalul corupţiei pe care se mişcă, şi unul şi celălalt, permite orice. Din toată această solidaritate şi divizare n-a rezultat nimic pentru ţară. Reformele au nevoie de responsabilitate pentru a da un curs acceptabil lucrurilor. Este dreptul partidelor, coaliţiilor, de a fi aşa cum vor. Însă ele nu pot abuza de încredere, şi nu au dreptul, în primul rând, de-a uzurpa democraţia. Alianţa USL a pus în scenă politicianismul şi relaţiile dintre lideri drept garanţie a reuşitei. Aceştia nu reprezintă prin ei înşişi mare lucru, ca atare, nu au cum să ofere ceva mediului politic.

Aducerea lui Klaus Johannis în poziţia de prim-ministru nu ar fi un miracol, ci o minimă soluţie. Faptul că Traian Băsescu o agreează nu e nimic rău. A lăsa evoluţia evenimentelor exclusiv la dispoziţia lui Victor Ponta şi Crin Antonescu ar fi o enormitate. Corupţia din interiorul partidelor, dependenţa lor de aceasta şi deficitul lor democratic din educaţia uman-intelectuală arată nevoia unei alte căi. România mai are câteva soluţii, nu multe. Oamenii de la vârf pot fi totuşi decisivi. Înnoirea mediului politic este una dintre ele. Cele două marionete ies din discuţie pe zi ce trece, fiind mult prea captive mediului care le-au creat. Găsirea unor puncte slabe miniştrilor e un lucru firesc pentru democraţie. Însă acestea n-ar trebui să-i vizeze doar pe cei în cauză, ci întregul partid. Topul corupţiei liberale, care pare a fi impresionant, umbreşte în totalitate partidul. O asemenea situaţie desfiinţează o grupare politică. Cu atâţia politicieni găsiţi vinovaţi de fapte extrem de grave, un partid nu poate aspira nici măcar să mai rămână în Parlament, darămite la guvernare.

Guvernul actual ar face bine să facă un pas înapoi, să se retragă. Situaţia ţării a atins o limită, clasa politică la fel. Eşecul actualei echipe guvernamentale este resimţit chiar de propriii ei membri.

Autor: Ioan Vieru

Sursa: Cotidianul

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • credeti ca se vor retrage? NU- sunt la mana altora – atata timp cat sunt buni de manipulat ei vor fi la butoane- atata timp cat ai coloana vertebrala si stai drept nu esti bun. De mult am observat ca in politica noastra sunt oameni care sunt cocosatiiii rau de tot (un dosar doua dosare etc)- si atunci ei sunt cei mai buni- pentru a MANIPULA LA GREU- apoi vin din urma si TV-URILE lor cu a lor ceata de subjugatii si uite cum un popor moare lent- numai ca ar trebui sa ne trezim ca sa vada si ei ca poporul este popor nu carpa de sters pe mana dupa vot. O zi buna

Abonează-te la newsletter