Între sutele de informaţii și puncte de vedere care ne parvin zilnic referitor la criza din Ucraina aș dori să atrag atenţia la o luare de poziţie foarte semnificativă: atacul fără pecedent lansat de secretarul de stat american John Kerry la adresa postului de televiziune RT. Pentru cei care nu știu, RT este un post de știri, de limba engleză, deţinut de statul rus. Cu un staff de jurnaliști de primă mărime între care aș dori să-i amintesc doar pe Larry King, Max Keiser & Julie Herbert, Sophie Shevardnadze, Gayane Chichakyan, RT a reușit să devină un concurent serios pentru posturile de știri americane și britanice: CNN, Fox News, CNBC, BBC World etc.
Pe scurt Kerry spunea despre RT că este o unealtă a propagandei rusești, o afirmaţie extrem de nediplomatică, făcută într-un cadru oficial de către însuși șeful diplomaţiei americane.
Un fapt pe care dl Kerry uita să îl precizeze atunci când acuza RT că este “propaganda bullhorn” ar fi acela ca mai bine de 90% din mass-media americană este deţinută de 5 mari corporatii, Disney, Time-Warner, News Coporation, Viacom și Viecendi Universal. Aceste coporaţii deţin cele mai importante studiouri de film, posturi de televiziune, ziare și reviste – tot ,de la CNN, NBC, Fox, la Time și Wall Street Journal reprezintă o uriașa familie. Cine își închipuie că un politican poate face carieră în Statele Unite fără susţinerea acestor veritabile blocuri media este suficient să privească la modul în care au fost tratate personalităţi de talia lui Ron Paul, Patrick Buchanan sau Ralph Nader. Spatiul acestui articol nu permite abordarea relaţiilor între centrele de putere financiare, la fel de polarizate, centrele mass-media și nucleele de decizie politcă.
Nu are rost să ne punem problema cum de un diplomat de rangul lui Kerry își permite să folosească un astfel de limbaj la adresa unui post de televiziune, ne intrebăm insa ce l-a determinat să o facă? Este RT un pericol atât de mare pentru publicul american și international? Desigur că știrile RT prezintă lucrurile din punct de vedere rusesc, dar reprezintă acesta un pericol atât de mare încât să determine o luare de poziţie oficială a Departamentului de Stat? Ce îl alertează pe Jim Kerry?
Răspunsul ar putea suna în modul urmator: începând cu secolul al XIX-lea și cu o accelerare deosebită în ultimii 30-40 de ani, câteva centre de putere au reușit să asigure un cvasi-monopol asupra informaţiei care ajunge la cetăţeni. Internetul, în special retelele de socializare gen Twitter, Facebook, VK etc asigură (cel puţin deocamdată) o democratizare a informaţiei. Orice om, cu acces la internet, oriunde în lume poate accesa posturi de televiziune ca și RT sau Press TV –canalul oficial iranian de limbă engleză, canal interzis pe sateliţi atât în SUA cât și în Uniunea Europeana, cam atât despre “democracy” si “freedom of expression”. Tot mai multa lume caută informaţii alternative publicate pe site-uri neconvenţionale gen voltaire.org,globalresearch.ca, syrianperspective.com sau chiar ”Doamne Ferește!” pe site-uri de știri conspirative geninfowars.com sau rense.com.
Tot mai mulţi oameni aud părerile unor comentatori ca și Max Keiser sau Jim Rogers, în domeniul economic sau al unor analiști politici ca și Mark Sleboda, Paul Craig Roberts, E. Michael Jones, Adrian Salbucchi, Mark Glenn, Pat Buchanan ca sa mentionez doar câteva nume.
Informaţiile primite prin reţelele de socializare sau pe bloguri de tipul celor de mai sus, adevărate sau nu, nu numai că nu concordă, dar sunt diametral opuse punctelor de vedere exprimate oficial la Washington, la Londra, la Ankara sau de ce nu la București.
Democratizarea accesului la informaţie reprezintă probabil cea mai mare schimbare politică a ultimilor 30 de ani. Faptul că acum lumea poate accesa mai multe surse și poate judeca cu propriul cap, nu cu cel al comentatorului de știri de la TV-ul tradiţional impică și un mare pericol: cei care au fost beneficiarii timp de zeci de ani ai monopolului informaţional își dau seama că “the window of opportunity is closing”. De acum devine mult mai greu să justifici războaie, intervenţii armate, boicoturi. Sistemul începe să se clatine fără să își fi îndeplinit obiectivul – lumea unipolară. De aici spaima și reacţia lui Kerry.
În final aș dori să atrag atenţia cititorilor asupra site-ului alexa.com, deţinut de Amazon.com de la care se poate afla traficul principalelor site-uri din toată lumea. Într-un astfel de calsament găsim pe lângă google și facebook – locurile 1 și 2 site-urile de știri: cnn.com – locul 56 mondial, nytimes.com – locul 121, foxnews.com – locul 156, rt.com – locul 270, infowars.com – locul 1236, presstv.com – locul 5035.
PS: Am aflat (de pe facebook) că și analistul TV Moise Guran vorbea în propria-i emisiune despre pericolul reprezentat de stirile care circula pe reţelele de socializare, îndemnându-și ascultătorii să nu-și folosească propriul cap ci să creadă ceea ce se prezintă din surse sigure la televizor. Au contraire – eu propun să renunţaţi să urmăriţi emisiunea lui. Dacă tot vă uitaţi la TV, încercaţi Max Keiser & Stacy Herbert.
Autor: Bogdan Herzog
Sursa: Front Press
Companiile de media rusesti, Pravda, RT nu spun tot adevarul pe cand antenele Reuters (CNN-NBC-FOX-BBC) te mint in fata.
http://www.biziday.ro/2014/04/30/folositi-cu-discernamant-retelele-de-socializare-sunt-mai-putin-nevinovate-decat-par/
Cam ce scrie aici a zis si in emisiune… si exact despre genul de informatii “Am aflat (de pe facebook)” vorbea.
Te rog sa nu mai dai dai informatii “auzite” de pe facebook si necercetate ca iti pierzi credibilitatea. Cel putin pt mine.
Guran a spus sa fim atenti si sa gindim cu capul nostru inainte sa dam crezare la tot ce vedem la TV. Este adevarat ca s-a luat de articoul din Vocea Rusiei care spunea ca in 30 de minute Romania este terminata, dar mi se pare normal tot ce a spus. Rusii si americanii isi urmaresc la fel cum noi ar trebui sa ne urmarim interesul nostru.