Dacă prinzi la televizor o pauză de publicitate poţi crede că ai intrat direct în SF. Nu cred că există domeniu în care aberaţiile şi exagerările să fi penetrat atât de adânc precum ceea ce se învârte în jurul publicităţii. Eşti gras şi vrei să slăbeşti? Nicio problemă există soluţii de slăbire în zece zile. Sau poate, dacă apare vreun concurent, în opt, şapte sau, cine ştie, două zile. Dacă e nebunia mare şi piaţa se aglomerează, probabil că va exista şi regimul de trei ore.
E doar un exemplu care se tot perpetuează indiferent de marfă. Aşa au apărut cremele de transformat negrul în alb, albul în negru, cuţitul în furculiţă. Tot publicitatea este vectorul care a propagat inutilităţi precum cuţitul electric sau mai ştiu eu ce alt bâzdâc inutil şi “cu potenţial”. În fapt, publicitatea a inventat o economie paralelă, umflată exagerat cu pompa însă falsă şi inutilă. Bazându-se pe instinctele primare şi pe reacţia inconştientă, publicitatea este cea care ne-a aruncat într-un ocean de superficialitate, forţându-ne să ne hrănim fals cu imagini iluzorii şi speranţe deşarte.
În spatele întregii industrii este însă o enormă înşelăciune. Fenomenul care-l face pe Gigel să cumpere brânza X deoarece aceasta-l va transforma în Făt Frumos îşi găseşte un echilibru în cumplita lui dezamăgire. Chiar dacă, sub impulsul presiunii publicitare, Gigel e convins că cei care au mâncat brânza X se transformă în Feţi Frumoşi după care piţipoancele leşină, constată cu dezamăgire că în continuare buza îi atârnă a prost, burtoaca-i iese dezagreabil din pantaloni, ba s-a mai ales şi cu un colesterol bine crescut de la consumul tembel de brânză.
Ceea ce se întâmplă în ziua de azi e tranşat rapid şi previzibil. Ipoteticul nostru Gigel sfârşeşte în braţele doctorilor binevoitori care-i prescriu statine, pentru ca, după ce se va fi constatat că staminele sunt dăunătoare, va primi tratamente de destaminizare(sic!) şi, în finalul absolut va îmbrăca ultimul model de cosciug dotat cu aer condiţionat, lumini de veghe şi alarmă de incendiu.
Lumea aceasta o ştim, trăim în ea şi observăm cum ne mănâncă, uşor şi sigur, lumea noastră reală. Dacă însă în cazul episoadelor “pe termen scurt” iluziile şi dezamăgirile se compensează destul de rapid, altfel stau lucrurile când la mijloc intervin chestiuni pe termen lung. Mai ţineţi minte perioada de expansiune a creditului? Mai ştiţi tertipurile utilizate de bănci pentru păcălirea prostovanului? Îmi amintesc cum o bancă umplea vitrinele cu creditul cu dobândă 1%(sau, mă rog, ceva similar). Atras de povestea vândută, bizonul călca încrezător către bancheraşul promovat de la taraba din piaţă şi-ncheia contractul vieţii lui. Şi era într-adevăr al vieţii deoarece o perioadă de treizeci de ani e lungă cât o viaţă. Curând a observat că acel 1%, în realitate era de vreo douăuzeci de ori mai mare, că era jefuit la fiecare schimb din lei în moneda exotică în care a luat creditul şi că bancheraşul de pripas a devenit brusc obraznic şi-i cere să nu mai comenteze atât când i se cer bani. Iniţial mulţi au crezut că acea bancă(cuvântul “bancă” e folosit generic, în realitate e vorba de mai multe instituţii de gen) a dat lovitura, însă în prezent e încolţită de procese şi riscă să fie obligată să returneze bani pe care nu-i mai are de mult.
Tot din lumea bancară vine “nebunia inversă”, adică goana după surse. Secaţi fiind de banii ieftini de la deponenţi, unii bancheri şi-au găsit salvarea tot în tehnicile publicitarilor. Dacă în urmă cu câţiva ani promiteau dobânzi ireal de ieftine la credite, acum promit dobânzi fantasmagorice la depozite. Misterul alchimiei cifrelor stă tot în blestematul de asterix(sic!) care conduce către o minusculă notă de subsol voit încârligată. Dacă eşti cu picioarele pe pământ fugi cât poţi atunci când bancherul îţi promite dobânzi mari la depozite. Însă, marea majoritate a oamenilor încă exersează faza cu “dormi liniştit, vântu care îţi va bătea prin buzunare lucrează numai pentru tine”. Şi, dacă această naivitate e dublată de o comoditate extremă, marele investitor în depozite suprabonificate s-ar putea trezi peste ceva vreme că, după ce-a ţinut banii o veşnicie în depozitul minune, va ridica mai puţin decât a depus.
Cu toate acestea, frustrarea post-tranzacţie există, păcăleala îl face pe individ mai trist şi pe publicitar mai fericit. Combaterea frustrării trebuie făcută tot prin reţeta minune a publicitarului, numai că, de data aceasta, cobaiul va fi impulsionat şi mai puternic, pentru a-l mişca din letargia de a nu cumpăra nimic.
Sistemul devine din ce în ce mai puternic. Google lucrează la eliminarea cookie-urilor deoarece le consideră prea puţin performante. O tehnologie care va combina identificarea unică a consumatorului(indiferent de maşina de pe care lucrează) cu informaţiile despre locaţie va permite celor de la Google să dea feedback în timp real beneficiarilor publicităţii. Cu alte cuvinte, hipermarketul va şti cu exactitate câţi indivizi îl vizitează ca urmare a unei campanii şi, de asemenea, Google va putea să-şi ajusteze preţurile în funcţie de răspuns. Chiar dacă pare SF, tehnologia este exersată de Google care, până una-alta, caută să unifice conturile utilizatorilor. Iar identificarea şi localizarea, pentru cei mai mulţi, se face cât se poate de simplu prin intermediul contului google care, pe dispozitivele mobile, este conectat mereu. Acesta însă e doar începutul. Tehnologia evoluează.
Lumea în care trăim este ciudată, plină de capcane diverse. Omul nu mai nevoi, ci i se livrează eficient nevoile pe care trebuie să le aibă. Nu mai socializăm, nu ne mai cunoaştem unii cu ceilalţi. Acţionăm robotic şi ne ascundem în spatele unor ecrane din ce în ce mai agresive. Lumea se schimbă, vor spune unii căţăraţi pe valul actual, însă ei nu sunt conştienţi că următorul val îi va îneca şi că vor cădea exact în acelaşi fel în care, victimele lor actuale sunt strivite. Şi replica “lumea se schimbă” le va fi servită le fel de inocent, la fel de categoric. Astfel încât nu-mi rămâne decât să spun şi eu “Lumea se schimbă, aveţi mare grijă!”.
Sursa: Trenduri economice
Adauga comentariu