Întrebat ce crede despre evenimentele din decembrie 1989, dl Victor Ponta răspundea în urmă cu câțiva ani că nu putea să formuleze o părere categorică, fiindcă evenimentele respective l-au surprins pe când era elev (17 ani) și trăgea la coșul de baschet din curtea liceului. Am recomandat ca dl Ponta să fie lăsat pentru încă o vreme să tragă la coșul de baschet, fiindcă politica e lucru complicat. Nu cred că m-a auzit cineva.
Întrebat același lucru, în 2009 dl Mircea Geoană răspundea că în decembrie 1989 era încă prea tânăr (31 de ani) pentru a-și fi putut forma o opinie clară. Am spus că, în acest caz, dl Geoană era încă prea puțin copt pentru funcția de președinte al României. Cred că m-a auzit, chiar dacă nu m-a înțeles foarte exact: în numai trei ani, dl Geoană a devenit un înțelept și oferă, gratuit, sfaturi clasei politice românești din paginile ziarului “The New York Times”.
Întrebat de un ziarist cine a creat PNL, în urmă cu niște ani dl Crin Antonescu a dat din colț în colț. Am spus că fusese un lapsus catastrofal pentru un profesor de istorie și actual președinte al partidului Brătienilor. M-a bucurat să aflu că dl Antonescu măcar mie nu mi-a purtat vreo ranchiună.
Răspunzând unor ziariți, dna Elisabeta Lipă – una dintre legendele sportului românesc și șefa delegației române de canotaj – declara în iulie că nu-i place nimic la Londra, mai ales că în satul olimpic nu există niciun shop. Mărturisea că le-a spus canotoarelor românce: ”Haideți, fetelor, să le luăm aurul și să plecăm acasă! Să mergem la București, să ne distrăm!”
Azi știm cu cât aur revin acasă fetele dnei Lipă…
Dacă nici la Londra nu ai unde să te distrezi – după ce câștigi aurul olimpic –, atunci reportajele pe care le urmăresc zeci de milioane de oameni de la fața locului sunt niște făcături ordinare.
Până la urmă, celebra campiană și-a spus oful: “Le-am oferit toate condițiile posibile. Le-am pus și sufletul pe tavă. Ce să mai fac? Le-am acuzat tot timpul de indolență. Timpul scos acum este rușinos chiar și pentru concursurile naționale, dar pentru Olimpiadă. Le reproșez toate concursurile! La canotaj trebuie să tragi până nu se mai poate. Degeaba mai plâng ele acum. Așa nu se mai poate. Trebuie făcut ceva. Antrenorii și sportivii să dea explicații.”
Ajunși aici, să recunoaștem că recordurile Olimpiadei de vară din Marea Britanie pălesc pe lângă performanțele înregistrate la Ciolaniada de vară din România.
Desen & Copyright 2012 – DION
Eliberat dintr-o funcție exact cum fusese numit – pe criterii politice – de câteva luni cineva scrie, aproape zilnic, cum a fost ”decapitat” institutul pe care îl preluase prin forță politică în 2009.
Până acum, recordul aparținea unei scăfârlii care s-a ținut de cuvântul dat înaintea decapitării și a făcut un semn cu ochiul din coșul de răchită, spre a confirma ce susținuse în timpul vieții – că există vreo zece, cinsprezece secunde de viață după decapitare.
Un cap “retezat” care continuă să trăncăne, de atâtea luni, pe ruta București-Bruxelles-Washington și retur constituie un spectacol halucinant.
Fiul unui fost cuplu de lucrători la “Radio Moscova” – cuplu repatriat după război la București, unde tatăl a devenit un temut comisar marxist-leninist și a participat intens la îndobitocirea românilor prin terapia șoc a socialimului științific – îi acuză azi pe dnii Ponta și Antonescu că nu fac altceva decât să urmeze instrucțiunile primite de la postul de radio “Vocea Rusiei”.
O asemenea enormitate propagandistică depășește toate recordurile stabilite de contraperformanțele celor doi acuzați. Nu suntem vinovați de gropile în care au călcat părinții noștri, dar când ținem, cu tot dinadinsul, să adâncim gropile cu pricina până a le face competitive cu Groapa Marianelor, atunci e greu să nu se vadă de unde ne tragem, la ce tânjim și spre ce ne târâm.
Președintele Traian Băsescu stabilește și el un record uluitor: după știința mea, este singurul candidat din istoria modernă care, deși boicotează participarea la o competiție pe care o declară ilegală, își deschide și întreține un vibrant sediu de campanie!?!
Dl Traian Băsescu are dreptate afirmând că 31 august poate fi prea târziu pentru țară. Sunt șanse reale ca, la sfârșitul acestei luni, din România să nu mai rămână mare lucru de salvat după confruntările zilnice dintre siamezele “Radio Moscova” și “Vocea Rusiei”. Ca întotdeauna, după un măcel, printre supraviețuitori vor fi mult mai puțini oameni decât papagali, fiindcă nerușinarea papagalilor este mai mare decât tupeul oamenilor.
Când rubla originară face cu ochiul din dolarul somnolent iar papagalul se ia drept cocoșel de aur, Guvernatorul BNR chiar nu mai poate spera că leul va ajunge vreodată la nivelul napoleonului, vis de care ne-a scăpat Moscova, începând cu “Gavarit Moskva”, terminându-ne cu “Armata Roșie” și conducându-ne la groapă cu lovituri de stat.
sursa: dorintudoran.com
Adauga comentariu