Prin extirparea inteligenței umane s-a realizat o nouă specie: „charlie”

”Nu credeam că degradarea intelectuală a lumii o să ajungă vreodată până aici. Am văzut cu ochii mei cum a decăzut presa românească, cum s-a vândut, și-a abandonat convingerile și s-a lăsat „împrospătată” de oameni care n-ar impresiona prin inteligența lor nici măcar la crâșmele de mahala… Dar ce s-a întâmplat în Franța, unde procesul de imbecilizare a atins, se pare, culmi care frizează nebunia, mi se pare de neînțeles.”


Să recapitulăm: o fițuică mizerabilă și blasfemiatoare de la Paris publică de Crăciun o caricatură care reprezintă o bătaie de joc la adresa Măicuții Domnului și a Domnului Hristos. Dumnezeu îi lasă în pace până după Bobotează, iar apoi le trimite pe cap câțiva musulmani, revoltați și ei din pricina batjocoririi liderului lor spiritual, așa-zisul „profet” Mahomed, iar acești musulmani le dau răsplata cuvenită pentru blasfemiile lor.

În câteva zile după această judecată Dumnezeiască dreaptă, lumea se umple de o nouă specie, cu mari deficiențe la nivel rațional: charlie-ul. Șefi de state și de guverne, oamenii de presă și publicații întregi se declară… „charlie”. Adică, toți aceștia se declară, de fapt, mizerabili, proști și blasfemiatori.

În loc să învețe din ce s-a întâmplat la săptămânalul francez și să se pocăiască, acești „charlie” își clamează peste tot „dreptatea” milimetrică și „libertatea” mincinoasă și ard de nerăbdare să se întoarcă la păcatele și blasfemiile lor.

Caricaturiștii stupizi de la acea foaie mizerabilă au devenit, peste noapte, „celebri caricaturiști francezi”, așa-ziși „martiri ai libertății”, iar ateii, cu mințile lor întunecate, au început să tragă clopotele bisericilor „în amintirea” acestor „charlie” blasfemiatori!

Dar ce se întâmplă cu cei care nu suntem „charlie”, ci preferăm să rămânem oameni cu mintea limpede?

Dar cu cei care au văzut în pedeapsa divină a acelor blasfemii un motiv de bucurie?

Iată ce se întâmplă cu astfel de oameni: un tânăr de 30 de ani din Strassbourg va fi judecat luni – adică azi – și riscă o pedeapsă între 5 și 7 ani de închisoare și o amendă de până la 100.000 de Euro, pentru că a postat un mesaj pe facebook în care își exprima bucuria că blasfemiatorii de la hebdomadarul francez au fost pedepsiți. (Cei care cunosc franceza, pot verifica informația aici: lisez)

Iar ministerul de interne al Franței a declarat că au fost „depistate” pe rețelele de socializare 3721 de mesaje care „făceau apologia atentatelor”. Iar pe Twitter poliția franceză a indicat cum pot fi denunțate aceste mesaje. Și cum rămâne cu „libertatea de exprimare” în numele căreia ies în stradă toți acești „charlie”?

Nu țin nicidecum partea mahomedanilor, care sunt într-o gravă rătăcire. Rătăcirea lor, ca și cea a multor sectari, constă în nerecunoașterea naturii dumnezeiești a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și în căutarea unei întoarceri la legea evreiască. (Unii spun despre ei chiar căsunt o invenție a iudeilor pentru distrugerea creștinătății. Mi se pare exagerat.)

Cei mai hotărâți dintre ei, islamiștii, au comis crime îngrozitoare, multedintre ele asupra creștinilor, crime de un sadism înfiorător.

Trebuie să ne ferim să ajungem să ne facem dreptate în felul lor. În primul rând pentru că e ineficient. (Au ucis cinci blasfemiatori, dar în spatele lor sunt cinci sute care își așteaptă rândul la blasfemii.) În al doilea rând, pentru că se pot face greșeli cu neputință de reparat vreodată.

Lupta armată nu duce la nimic bun și am avut ocazia în istorie să ne lămurim pe tema asta… „Cine ridică sabia, de sabie va pieri.”

Să fim foarte atenți la ce afirmăm. Există deja cazuri de tineri români cu vederi legionare care sunt scoși de pe facebook pentru că promovează idei antimasone. (Acestor tineri li se spune că Facebook vrea să verifice dacă ei sunt cu adevărat persoane fizice și sunt puși să recunoască niște poze ale unor „prieteni” din această rețea. Dar, pentru că sunt mai mulți, e clar că e o mișcare orchestrată care are legătură cu conținutul mesajelor postate de ei pe acest portal…)

Arma creștinului, o armă care nu se poate întoarce împotriva lui, dacă e spovedit, e rugăciunea împotriva vrăjmașilor, care se face prin ținerea unei zile de post negru, într-o zi în care nu e post, până seara, iar apoi prin citirea unei cathisme din Psaltire (de preferat chatisma a paisprezecea) și prin rugămintea ca Dumnezeu să îi cerceteze, să îi vindece și să îi îndrepte pe acei vrăjmași. Dacă se unesc mai mulți creștini în acest gând, Psaltirea devine o armă mai periculoasă decât orice mitralieră. Dacă toate mănăstirile din România ar pune la Psaltire o dată pe săptămână conducerea acestei țări și conducerile locale, am avea o țară sfințită, foarte credincioasă. De ce nu facem asta?

Au scris pe larg despre atentatul din Paris Părintele Savatie Baștovoi, Fratele Vasile, Fratele Gabriel, Fratele Mircea și mulți alții.

Iar cea mai bună opinie între politicieni a avut-o Prințul Charles-Phillipe d`Orleans:

„Charlie Hebdo este o foaie vulgară, dispreţuitoare la adresa opiniilor care nu sunt ale ei, care, sub masca libertăţii de exprimare, îşi permite toate provocările. Charlie Hebdo este un ziar agresiv care exploatează filonul urii religiilor imitând umorul. Charlie Hebdo este imaginea societăţii atee şi europene de stânga, un furnizor de ranchiună şi un inamic al respectului şi al fraternităţii dintre popoare şi dintre oameni.”

Sursa: Blogul fratelui incepator Marius (Ianus)