Realitatea economica in care se zbate Romania este una grava. Prognozele avansate de Institutul National de Statistica, respectiv Banca Mondiala, sunt tot mai pesimiste. Economia va continua sa piarda teren in lupta cu criza mondiala, somajul va continua sa creasca. De la Industrie si Comert, si pana la Agricultura, nimic nu merge in directia buna. Decidentii zilei sunt incapabili sa reduca consecintele crizei prin masuri economice coerente si responsabile. Solutiile concrete lipsesc. Populatia devine tot mai nemultumita de situatia ingrijoratoare in care se gaseste si continua, din pacate, sa se afunde tot mai mult in neajunsuri.
Cu toate acestea, premierul Boc sustine ca Guvernul pe care il conduce nu se afla in campanie electorala, ci este decis sa combata efectele crizei. Declaratiile demagogice ale alesilor nu pot schimba o situatie de fapt, in care milioane de cetateni devin tot mai vulnerabili in fata recesiunii economice. Guvernul Boc, unul antisocial, mincinos si incompetent, stie cel mai bine ca primele sase luni de guvernare au reprezentat un esec rasunator. De altfel, atat democrat-liberalii, cat si social-democratii mimeaza eforturile in privinta reactualizarii actualului program de guvernare. Din Kiseleff, centrul de comanda al PSD, se vede clar ca masurile economice de pana acum au fost depasite de realitati, in contextul in care efectele dorite s-au lasat asteptate. Din Modrogan se reactioneaza dur, iar acuzele la adresa partenerilor de Coalitie apar imediat. Dincolo de luptele politice sterile care au facut, in ultimii 20 de ani, un imens rau Romaniei, adevarul este unul clar, care arata in modul cel mai elocvent dorinta PSD si a PD-L de a fugi de asumarea raspunderii in eventualitatea evidenta a esecului guvernarii si a derapajului economic si social. Niciuna dintre cele doua tabere nu a incercat, in cadrul sedintelor Coalitiei, sa propuna cu adevarat colegilor un parteneriat pentru Romania. Nu aidoma celui fals semnat, cu surle si trambite, in decembrie 2008. Coalitia nu functioneaza, si este normal sa fie asa, cat timp nu conteaza decat aruncarea responsabilitatii in carca colegilor cu care ar trebui sa guvernezi. Cine raspunde de falimentul guvernarii? Este, practic, singura intrebare la care principalii actori politici incearca sa gaseasca cu adevarat raspuns. In rest, in fata acuzelor de coruptie, taberele se repliaza instantaneu. Se creeaza noi aliante, unele ale intereselor, se pun bazele unor comisii de ancheta care nu vor avea nicio finalitate, cat timp tot votul politic va prima in adoptarea sau nu a raportului final, se continua lupta disperata pentru Putere. Orgoliile sunt atat de mari, incat asistam la episoade de neconceput. Spre exemplu, ministrul Berceanu, deranjat de apelativul de “tampit” cu care a fost cadorisit de colegul de Coalitie Liviu Dragnea, a schimbat din functie toti oamenii sustinuti de social-democrat din Ministerul pe care il conduce. Conditia repunerii acestora in functiile in care au fost cocotati politic nu este aceea a prezentarii unor programe viabile, ci a retragerii “tampitului” de catre… Dragnea.
In aceasta eventualitate, lucrurile devin clare, iar infrastructura va atinge noi cote ale sublimului. Multiplicati acest caz cu o mie sau zece mii si veti vedea de ce Administratia Publica se scufunda in derizoriu, coruptie si lipsa de credibilitate. Pentru ca in functiile din deconcentrate au fost numiti – pe criterii politice – , in urma unui “proiect de management”, lichele si incompetenti care sunt incapabili sa ofere solutii reale pentru comunitatea ale carei interese trebuie sa le reprezinte.
La randul sau, Opozitia se gandeste doar la modalitatile in care poate reveni la Putere. Pentru liberali si udemeristi, chiar a doua zi, dupa ce vor fi cooptati – impreuna sau separat – la guvernare, intr-o formula politica sau alta, isi vor schimba radical discursul fata de cei criticati. Interesele domina scena politica, si nu dorinta de a identifica solutii in favoarea milioanelor de cetateni.
Executivul se pregateste de un bilant exhaustiv al primelor sase luni de guvernare. Nici nu este nevoie de unul, cat timp realitatea arata din plin “performantele” guvernarii. Profesorii, personalul auxiliar din Justitie sau din Sanatate, agricultorii, patronii, muncitorii din mediul privat, functionarii publici vad, simt, privesc ingroziti spre adevaratul bilant al anului 2009.
Mai sunt cinci luni pana la alegerile prezidentiale. Ce se va intampla pe scena politica este previzibil. Scandaluri, lupte la baioneta pentru Putere, noi promisiuni. Ce se va intampla cu Romania este, din pacate, la fel de previzibil. Vor veni clipe grele, in conditiile unui buget ce va deveni insuficient pentru a mai pacali populatia.
Falimentul guvernarii va fi primit cu revolte sociale. Vom vedea cat de actual va ramane principiul “scapa cine poate”, care se va implementa perfect pe disperarea in care va intra atunci clasa politica…
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu