Pretul disperarii electorale

Nu se vor opri. Nu vor sa se opreasca. Cresterea somajului ii lasa rece. Declinul economic nu ii impresioneaza. Suferinta milioanelor de romani este transformata cu inconstienta intr-o arma electorala pe care o folosesc unii impotriva altora. Luptele pentru Putere sunt tot ceea ce conteaza pentru ei. Ca si privilegiile, imunitatea, influenta, “dreptul” de a trata totul dupa bunul plac. Constitutia este interpretata in functie de propriile interese. Saracia – doar un motiv de a-i acuza pe ceilalti, fie ei adversari sau parteneri de guvernare. Ei nu gresesc niciodata. Doar acuza. Si ce daca incalca legea? Sau decredibilizeaza fara jena institutiile statului? Ei se amagesc ca au dreptul sa faca orice. Pot fi judecatori sau avocati. In functie de “nevoile” fiecaruia. Personale, ale partidului din care fac parte, ale celor care le finanteaza opulentele campanii si care isi cer cu o obraznicie fantastica “dreptul”. De a fi protejati, de a incheia asa-zise afaceri cu statul, de a obtine un profit urias, de a frauda bugetul. Marionete politice, deghizate in independenti, sunt scoase si aratate populatiei ca solutii salvatoare. Ca alternative la falimentul clasei politice. Ei, liderii, stiu cel mai bine ca increderea cetatenilor in partide, prezidentiabili, a ajuns la cote de avarie. Si, astfel, nu au alta varianta decat sa inhate rapid alte masti.

Aceiasi actori jalnici incearca sa se vanda pe “centura politicii”, asemeni unor prostituate. Insa stratul gros de fard, mirosul strident de parfum nu pot masca realitatea. Si nici isteria vizitelor electorale care i-a cuprins brusc pe Basescu, Geoana, Antonescu, Oprescu si toti ceilalti candidati. Pentru ca argumentele lipsesc. Solutiile au disparut demult din peisaj. In schimb, asistam la scene hilare, in care liderii locali conduc coruri de aplaudaci cointeresati. Trebuie sa fii platit cu bani grei pentru a mai gasi forta de a mai ovationa vreun politician, trebuie sa fii iresponsabil cu viitorul copiilor tai si sa te amagesti ca realitatea este alta decat cea pe care o simti in fiecare zi. Demagogia lui Basescu, obsesia lui Geoana de a ajunge la Cotroceni, falsa independenta a lui Oprescu si incercarile disperate ale lui Antonescu de a se prezenta drept un candidat anti-sistem nu pot provoca decat o repulsie uriasa tuturor celor care vad ca discrepanta dintre alesi si alegatori se mareste de la o zi la alta.

Ei nu vor decat Putere. Cat mai multa Putere. Iar pretul cerut pentru a o obtine este platit imediat. Semneaza cu nonsalanta cecuri in alb pe care ei stiu ca tot populatia este obligata sa le deconteze. Nici nu se gandesc la Romania, la milioanele de drame dintr-o tara bantuita de criza, la lipsa solutiilor economice si a unui guvern responsabil. Acestea sunt “amanunte” ce se regasesc din abundenta in programele electorale si in discursurile sforaitoare ale alesilor. Ei sunt singurii vinovati de amplitudinea crizei, de scandalurile politice care nu fac altceva decat sa ne indrepte spre prapastie. Indicatorii economici sunt alarmanti, guvernarea inexistenta, in timp ce in lupta electorala sunt aruncate sume fabuloase. Institutii ale statului sunt somate sa sustina financiar campania presedintelui Basescu, prefectii sunt numiti pe ultima suta de metri doar pentru a pune umarul la victoria mult dorita. Promisiunile nu salveaza Romania. Nici programele electorale nu combat criza. Disperarea este uriasa, iar asediile pe frontul politic aduc prejudicii unei tari si asa strivite intre orgolii si interese de partid. Ziua de maine nu poate aduce nimic bun. Cabinetul Croitoru nu va trece. Tensiunile vor continua. Niciuna dintre cele doua tabere nu va face pasul inapoi. Vorbele goale vor lovi ca o ploaie de vara Romania electorala. Bugetul va deveni tot mai anemic. Fondurile publice vor deveni mai rare, ca oazele de verdeata din Sahara. Insa, realitatea nu iarta. Drama nu mai poate fi cosmetizata.

Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro