Premierul Ungureanu ne îndeamnă la muncă. Nu cred că îi este prea uşor, când are în subordinea sa mai mult de jumătate dintre miniştri tineri, care nu au obţinut funcţiile muncind din greu, ci mai degrabă ca pe o „pleaşcă” venită peste noapte, ca să citez un fost ministru al culturii. Sunt tineri care au ajuns miniştri pentru fidelitatea lor faţă de un personaj politic, pentru capitalul financiar preluat de la părinţi „descurcăreţi” în afaceri dubioase sau pentru virtutea de a fi manipulaţi din umbră de predecesori.
Pe noi toţi ne îndemnă premierul Ungureanu să muncim, dat fiind că „ai noştri tineri” trebuie şi ei întreţinuţi, precum predecesorii lor. Cu avânt proletar, la muncă îi trimitea şi Elena Udrea pe manifestanţii din Piaţa Universităţii; dar cu ea eram obişnuiţi, căci a spălat pe jos, a croşetat, a făcut sarmale de Crăciun, totul ca să ne arate nouă la televizor că ea e fată muncitoare, din popor, şi că îşi merită poşetele.
Pe acelaşi tipar, noul premier ne informează, fără pic de modestie, cât de muncitor este el, care ajunge la ora 6.00 la serviciu şi pleacă atunci când îşi termină treaba. Nostalgic şi aproape patetic, ne mai informează că, pentru el, munca este cea mai frumoasă formă de patriotism. Curat patriotism! Câteva ore mai târziu, avea să coboare printre oamenii din popor şi să-i facă leneşi, pentru incapacitatea unor bătrâni de a ieşi voiniceşte de sub nămeţii care le îngoropaseră casele. Demarcaţia era clară: eu – muncitor, voi – leneşi. Mergând pe firul logicii sale: nu munciţi, înseamnă că nu sunteţi patrioţi ca mine! Umilindu-i, premierul nu numai că a arătat încă o dată cât de rupţi sunt guvernanţii de realităţile celor guvernaţi, dar a lăsat şi gustul amar că s-a trezit pe cap cu o ţară de neajutoraţi.
Ca să ne arate că e omul faptelor, a dispus imediat ca bugetarii să stea la program de la 8.00 la 16.00. Conform Codului Muncii, program de 8 ore exista şi înainte. „Ori să se revizuiască primesc, dar atunci să nu se schimbe nimic…” Tributar formelor fără fond, noul premier are în vedere cantitatea, nu şi calitatea timpului petrecut la serviciu, venind cu schimbări formale, care lasă neclintit sistemul clientelar din instituţiile bugetare, ce îşi va urma regulile interne, la adăpostul promovărilor „agreate” şi protejate, nicidecum meritate.
Cu adâncă mândrie patriotică, în ultima sa cuvântare, premierul Ungureanu declara că începerea mandatului de premier în plin cod portocaliu a fost un examen pe care l-a trecut cu brio. Modestia nu e punctul forte al premierului! Înţelegem că familiile care şi-au pierdut rudele datorită îngheţului, care şi-au pierdut animalele şi recoltele, cărora zăpada le-a distrus casele sunt repetenţii clasei! Ei nu au trecut examenul cu brio!
Domnule ministru, înţelegem şi… apreciem, ce să facem?!? – premiant, premiant, muncitor, muncitor, dar… puţină înţelegere unde să găsească poporul greu încercat?! Nu de alta, dar o să vă tot împiedicaţi de noi o vreme… şi-nc-o vreme…. Controversatului număr al victimelor îngheţului se mai adaugă oamenii omorâţi de ţurţuri sau de zăpada de pe acoperişuri. Se pun şi ei la număr? Nu vă cerem socoteală pentru incapacitatea statului de a proteja viaţa acestor cetăţeni plătitori de taxe şi impozite. Dar cu o zi de doliu naţional vă lasă inima să îi onoraţi? Ar fi un gest de solidaritate din partea premianţilor care au fost în aceeaşi clasă cu repetenţii şi sunt premianţi prin raportarea la repetenţi şi la… restul clasei de mediocri şi de leneşi.
PS. Mulţumiri domnilor Liviu Mihaiu şi Stelian Tănase, care, în emisiuni radio şi TV, au susţinut ideea decretării unei zile de doliu naţional pentru victimele îngheţului!
AURORA MARTIN
sursa: stelian-tanase.ro
Adauga comentariu