Extern Politică

Politica financiară şi războaiele ideologice

Ne aflăm în momente destul de dubioase pentru moneda europeană. PIGS, cei patru purceluşi, prin circul financiar iresponsabil pe care l-au făcut au pus o presiune enormă pe cursul euro.

Presiune care, bineînţeles, e pusă pe seama speculatorilor. Nu pe iresponsabilitatea statelor în cauză, guvernanţilor mai precis. Ei sunt, ca de obicei, lipsiţi de responsabilitate.

Presiune care, bineînţeles, nu a rămas fără urmări, cât a scăzut euro faţă de dolar? Peste 8 procente. E puţin? Nu.

Ce au hotărât statele europene? Să-i salveze pe purceluşi pe banii contribuabililor. Să plătească neamţul pentru iresponsabilitatea şi corupţia grecului.

Unde ne duce fenomenul? Oamenii nu sunt imbecili, văd că situaţia e violetă, albastrul nu e la modă, şi încep să strângă bani negrii pentru zile albe. Şi creşte rata economisirii. Se petrece în toată Europa, se petrece şi în România. Asta normal duce la scăderea preţurilor (deflaţie), dacă nu creştea preţul ţigărilor aveam o inflaţie de 3 procente. Creşterea accizelor a condus la ratarea ţintei de inflaţie.

Deci, să revenim, oamenii strâng bani. Consumul scade, producţia scade din lipsa cererii. Ca măsură învăţată de la Keynes băncile centrale produc monedă de hârtie şi o bagă în sistem şi scad dobânda de referinţă, poporul tezaurizează banii. Şi la un moment dat se prinde că de fapt tezaurizează hârtie. Şi începe să cumpere orice, preţurile cresc fulgerător, din cauza producţiei mici inflaţia face explozie.

Şi acum să ne uităm la noi. Leul se apreciază în raport cu euro. Dar în raport cu dolarul ? Nu. Să ţinem banii în dolari? Şi americanii fac la fel dar ei au moneda de referinţă şi-i au pe chinezi care cumpără tot. Tot o gogoaşă, dar bazată pe producţia fantasmagorică din China. Cât or mai avea şi chinezii răbdare şi chef. Un stat nu se comportă ca un om. Chinezii sunt prinşi în capcana movilei de titluri ale FED pe care o deţin. Dacă nu mai susţin dolarul se prăbuşesc şi ei.

Şi atunci în ce monedă să-ţi păstrezi economiile? În altceva. Sau măcar în toate monedele simultan. Dacă se prăbuşesc toate, asta e. Sau poţi să cumperi aur sau argint, sau teren agricol. Sau în ce vă trece prin cap, uşor tranzacţionabil.

În vremea asta în blogosferă au loc războaie ideologice care depăşesc intelectual cu mult orice dispută politică. Subiectul este influenţa Statului în economie sau chiar existenţa lui. Când o să aud pe un post serios, nu generalist, o asemenea discuţie purtată între politicieni o să consider că există partide cu ideologie. Până atunci mă distrez copios privind “reformarea clasei politice”.

Războaiele se duc între comentatori aici, aici şi aici şi aici. Sunt dovada vie că printre români există oameni cu principii, cu ştiinţă şi cu talent, şi care susţin o părere politică cu credinţă în ea. Care nu se dau cum bate vântul şi care nici n-au funcţii publice.