C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Plângerea penală pe care i-a făcut-o cadou jurnalistul Marius Albin Marinescu lui Klaus Iohannis de ziua acestuia, în 13 iunie 2013, a explodat devastator după cinci ani!

CIUDĂŢENIILE DIN SPATELE REVOCĂRII



Dosarul „FDGR“ a explodat periculos pentru  Klaus Iohannis, Augustin Lazăr și  Tudorel Toader

Acum o săptămînă, nimeni nu-şi imagina ce impact uriaş va avea acea dezvăluire a lui Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, cînd a devoalat faptul că, în dosarul său de candidat, Augustin Lazăr a depus o ordonanţă prin care Klaus Iohannis a scăpat de urmărirea penală. Astăzi, din diverse motive, aproape toată lumea crede că Tudorel Toader ar trebui să-şi dea demisia, deşi totul i se datorează.

Situaţia este foarte complicată, nu atît de simplă cum cred unii, şi, în afara reacţiilor emoţionale, ar fi nevoie de o mai mare atenţie la detalii pentru a înţelege toate evenimentele petrecute în această săptămînă.

Uitatul dosar „FDGR“, readus în spaţiul public

O primă precizare. Tot scandalul acesta se face pe marginea dosarului „FDGR“, deschis în anul 2013, după plîngerea penală formulată la DNA de jurnalistul Marius Albin Marinescu de la Justiţiarul, publicată ieri de Cotidianulurmată aproape imediat de sesizarea ANI către Parchetul General.

Subiectul a trecut aproape neobservat la vremea respectivă, deşi între cei reclamaţi era şi Klaus Iohannis, pe atunci primar al Sibiului. N-a interesat pe nimeni acest subiect nici cînd acelaşi Klaus Iohannis şi-a depus candidatura la alegerile prezidenţiale, presa insistînd doar pe subiecte legate de casele dobîndite de candidat şi de traficul de copii în care a fost implicat alături de soţia sa.

Iată că acum, datorită lui Tudorel Toader, acest dosar stă să explodeze şi să arunce în aer carierele politice ale lui Klaus Iohannis şi Augustin Lazăr, căci nu numai subiectul este senzaţional, ci şi felul în care a fost exploatat de toţi cei implicaţi în soluţionarea lui: Horia Georgescu (ajuns în puşcărie), Augustin Lazăr (devenit procuror general), Cristian Lazăr (avansat procuror-şef SUPC), Tiberiu Niţu (obligat să demisioneze din funcţia de procuror general) şi, desigur, Klaus Iohannis (devenit preşedintele României)!

Traseul acestui dosar poate fi urmărit mai uşor în schema de mai jos, dar, pentru a fi înţelese lucrurile mai bine, iată o sinteză a evenimentelor:

– plîngerea lui Marius Albin Marinescu a fost depusă la DNA în ziua de 13 iunie 2013, unde s-a întocmit Dosarul nr. 5630/19.06.2013;

– DNA a trimis dosarul la Parchetul de pe lîngă CA Alba Iulia pe 18 iunie 2013, unde a primit nr. 411/P/ 18.07.2013;

– ANI a sesizat Parchetul General în ziua de 8.08.2013, unde a fost deschis Dosarul nr. 2023/VIII/ 21.08.2013;

– PÎCCJ trimite dosarul tot la Parchetul de pe lîngă CA Alba Iulia, unde primeşte nr. 489/P/28.08.2013;

– Parchetul de pe lîngă CA Alba Iulia, unde Augustin Lazăr era procuror-şef, conexează cele două dosare în Dosarul nr. 411/P/2013, prin rezoluţia din 30.09.2013;

– Tiberiu Niţu, ca procuror general al României, prin Rezoluţia nr. 1194/C/18.10.2013, dispune preluarea Dosarului nr. 411/P/2013 de la Parchetul de pe lîngă CA Alba Iulia, primind nr. 644/P/2013;

– procurorul Cristian Lazăr de la PÎCCJ dă ordonanţa de clasare în ziua de 18 septembrie 2014 în Dosarul nr. 411/P/2013

– Klaus Iohannis îşi depune candidatura pentru Cotroceni pe 20.09.2014!

Atenţie mare! Există o rezoluţie a lui Augustin Lazăr!

Foarte mulţi dintre cei care îl atacă pe Tudorel Toader spun că acesta l-ar fi confundat pe Augustin Lazăr cu Cristian Lazăr, cel care a emis ordonanţa de clasare. Priviţi însă acest pasaj aflat la fila 3 din ordonanţa de clasare:

Există deci o rezoluţie a Parchetului de pe lîngă CA Alba Iulia condus de Augustin Lazăr! Dosarul a stat la îndemîna lui între 18 iunie 2013 şi 30 septembrie 2013, perioadă în care nimeni nu ştie ce proceduri s-au efectuat, dar este clar că Augustin Lazăr pe acest fapt s-a bazat atunci cînd a decis să pună în dosarul său de candidat ordonanţa de clasare a PÎCCJ.

Din păcate, nimeni n-a fost interesat cu adevărat de conţinutul amplului dosar al retrocedărilor făcute de Primăria Sibiului, condusă de Klaus Iohannis, şi FDGR, condus de acelaşi Klaus Iohannis. Nici măcar în acest an, cînd Klaus Iohannis a reacţionat dur atunci cînd comisiile parlamentare au adoptat o modificare la Codurile penale, prin care un proces trebuie să fie rejudecat dacă sentinţa nu este redactată de cel care a participat la dezbateri şi audieri: „Majoritatea PSD votează legi pentru șeful lor, votează legi cu dedicație pentru Dragnea, ceea ce este pur și simplu inadmisibil“.

În realitate, lui Iohannis îi era teamă că această modificare putea să ducă la rejudecarea dosarului „FDGR“, în care judecător era Maria Morar, iar sentinţa a fost redactată de preşedinta judecătoriei Sibiu, Corina Draşoveanu (https://www.cotidianul.ro/iohannis-se-teme-ca-fdgr-ar-putea-pierde-cladirile-mostenite-de-la-grupul-etnic-german/)! Este vorba despre Sentinţa nr. 2790 din 28 mai 2007, cea prin care s-a decis: „Admite cererea formulată de petentul Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu, str. G-ral Magheru nr. 1-3, în contradictoriu cu pîrîţii Municipiul Sibiu, reprezentat de primar, cu sediul în Sibiu, str. B-dul Victoriei nr. 1-3, şi Consiliul Local al municipiului Sibiu şi în consecinţă: constată calitatea de succesor în drepturi al reclamantului faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)“!

La acest proces se referă atît plîngerea penală depusă de Marius Albin Marinescu, cît şi sesizarea ANI, adică subiectul ordonanţei de clasare! Aveţi în acel articol sentinţa respectivă, din care reluăm aici doar finalul:

Este important să sublinem aceste amănunte pentru că aici se află explicaţia amînărilor lui Tudorel Toader şi atacurile la adresa lui, venite din toate părţile, inclusiv de la cei din alianţa PSD – ALDE! Ca să nu mai vorbim despre declaraţiile belicoase ale unora ca Florin Iordache, Robert Cazanciuc, Raluca Prună, Monica Macovei sau Traian Băsescu, oameni care ar fi trebuit să tacă în faţa lui Tudorel Toader atunci cînd vine vorba de justiţie!

Cine a făcut presiuni asupra lui Tudorel Toader?

Cînd Tudorel Toader scria în raportul de evaluare a lui Augustin Lazăr: „Nu cunoaștem dacă motivul acestei scăpări are vreo legătură cu faptul că în dosarul de candidatură al actualului procuror general era tocmai o rezoluție de clasare care privea președintele României în funcție“, ştia bine că se referă la un dosar fierbinte şi de aceea a fost prevăzător. A făcut-o însă suficient de convingător, din moment ce acele cîteva rînduri au provocat scandalul la care asistăm acum.

Cei care sar acum la gîtul lui Toader omit diferenţa dintre siguranţa lui Toader din primele zile de după anunţarea declanşării procedurii de revocare şi ultimele zile ale scandalului! Dacă la început Toader părea convins să publice ordonanţa de clasare, în ultimele zile, cînd am asistat la un val succesiv de amînări, se pare că a intervenit ceva care l-a determinat să dea doar un comunicat şi să ceară ca publicarea documentului să fie decisă de CSM!

Cum ar fi putut să facă altfel, din moment ce a văzut că pînă şi cei din alianţa PSD – ALDE, care-l numiseră ministru, în loc să-l laude pentru a doua victorie împotriva „Sistemului“, nu numai că l-au lăsat din braţe, ci chiar au transmis în spaţiul public că va fi revocat sau că trebuie să-şi dea demisia? Ba, cine a urmărit întreaga şedinţă de la moţiunea împotriva lui Tudorel Toader a putut să observe lipsa de la microfon a principalilor lideri PSD, lucru nemaiîntîlnit pînă atunci la nici o altă moţiune, cînd aceştia se îngrămădeau să vorbească!

Este cît se poate de clar că atunci cînd Tudorel Toader a anunţat că va publica documentul, presiunile „cuiva“ nu s-au exercitat doar direct asupra sa, ci, mai ales, prin intermediul cozilor de topor ale „Sistemului“, existente în toate partidele!

Astfel, cel mai vocal critic al lui Tudorel Toader a devenit Robert Cazanciuc, cel care a fost ministru al Justiției în perioada clasării dosarului „FDGR“! Conform declaraţiei procurorului Cristian Lazăr (autorul ordonanţei), procurorul general Tiberiu Nițu este cel care putea să infirme soluţia, dar n-a făcut-o, în schimb el a decis ca tocmai Cristian Lazăr să fie promovat! Iată declaraţia lui Cristian Lazăr dată pentru stiripesurse.ro: „Soluţia adoptată este legală şi temeinică şi putea fi infirmată atît ca urmare a controlului ierarhic, cît şi ca urmare a plîngerii formulate de persoanele cărora li s-a comunicat soluţia. Nu a fost contestată pe nici o cale“!

Cei de la stiripesurse.ro însoţesc declaraţia cu o radiografie a momentului respectiv: „Pe 17 iunie 2013, perioadă în care ministru al Justiției era Robert Cazanciuc, iar procuror general Tiberiu Nițu, Cristian Lazăr a fost delegat în funcția de procuror-șef adjunct al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică. Ulterior, Robert Cazanciuc l-a propus pentru un mandat de 3 ani în această funcție, însă guvernul Ponta a demisionat. Propunerea de numire a fost însușită de Raluca Prună și avizată de președintele Klaus Iohannis pe 15 decembrie 2015“.

Simpla lectură a numelor din această sinteză poate argumenta de ce descoperirea lui Tudorel Toader i-a pus pe jar chiar şi pe cei care ar fi trebuit să-l laude! Toţi cei de mai sus s-au speriat îngrozitor cînd au auzit că Tudorel Toader este gata să publice „documentul“ şi au acţionat în consecinţă.

Peste toate acestea însă, marea spaimă s-a declanşat în rîndul celor care nu voiau să se redeschidă discuţia despre FDGR şi Grupul Etnic German, mai ales că personajul principal al dosarului de retrocedare era Klaus Iohannis, devenit acum preşedintele României! Motivul este extrem de simplu: asocierea preşedintelui României cu FDGR, care a devenit oficial moştenitorul unei organizaţii fasciste, cum a fost Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe), putea să aibă conotaţii antisemite. Ce ar însemna redeschiderea dosarului „FDGR“? Evident, nu numai revenirea în proprietatea statului a bunurilor Grupului Etnic German, retrocedate ilegal către FDGR, ci şi reluarea discuţiei despre istoria acestui subiect! Or, documentele istorice, care sînt publice, arată că aceste clădiri ale Grupului Etnic German nu au fost confiscate de comunişti, ci de guvernul instalat după 23 august 1944, în baza „Convenţiei de armistiţiu între Guvernul român, pe de o parte, şi guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi al Statelor Unite ale Americii pe de altă parte“, document publicat în Monitorul Oficial nr. 219, Partea I, filele 2-4, în care „Guvernul român se obligă să dizolve imediat toate organizaţiile prohitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc“:

Ca urmare a acestei Convenţii, guvernul Sănătescu a emis „Legea nr. 485/7.10.1944 pentru abrogarea Legii 830 din 21 noiembrie 1940, pentru constituirea Grupului Etnic German“, prin care organizaţia fascistă este desfiinţată, iar bunurile ce-i aparţineau au fost confiscate de stat.

Chiar şi dintr-o prezentare sumară ca aceasta, oricine poate să înţeleagă de ce s-au făcut presiuni atît de mari asupra ministrului Justiţiei pentru a nu redeschide discuţia despre FDGR prin publicarea ordonanţei! Lucrurile nu sînt, aşadar, atât de simple cum cred cei care sar acum la gîtul lui Tudorel Toader. De altfel, cum veţi vedea, în zilele următoare totul va fi redus la cazul Augustin Lazăr, subiectul real fiind mai întîi estompat, apoi trecut în uitare!

Cert este că Tudorel Toader s-a trezit acum în plin scandal: încercînd să justifice revocarea lui Augustin Lazăr, ministrul a deschis Cutia Pandorei, în care se află Klaus Iohannis şi organizaţia fascistă pe care FDGR a moştenit-o, obţinînd retrocedările acelea ilegale! Loviturile la adresa lui Tudorel Toader – veţi vedea! – vor continua şi mai dur, fiind obligat în final să se retragă pentru ca subiectul FDGR să fie din nou închis!

De unde avea „grefiera“ ordonanţa de clasare?

Cei care îl atacă pe Tudorel Toader pentru că a amînat cu o săptămînă apariţia acelei ordonanţe uită că, fără dezvăluirea sa din raportul de evaluare, astăzi nici n-ar fi avut despre ce să vorbească! Că strategia sa a fost bună sau rea este de discutat, însă ar trebui să vedem dacă aceasta n-a fost cumva benefică pentru discuţiile din spaţiul public, prin devoalarea unor evenimente pe care nimeni nu le-ar fi aflat dacă Tudorel Toader ar fi publicat Ordonanţa chiar a doua zi. Astfel:

– n-am fi avut declaraţiile contradictorii ale lui Augustin Lazăr, care a negat existenţa ordonanţei, apoi a cerut o copie de la CSM, iar acum aruncă vina pe grefieră;

– n-am fi avut declaraţia Ralucăi Prună, care a negat existenţa acelei ordonanţe, deşi chiar ea a trimis la Cotroceni dosarul în care era documentul;

– n-am fi avut negarea Secţiei de procurori a CSM că această ordonanţă nu a existat în dosarul de candidat;

– n-am fi putut citi în tăcerea lui Klaus Iohannis că dezvăluirea lui Tudorel Toader este de o gravitate maximă;

– n-am fi putut identifica acele „cozi de topor“ ale „Sistemului“ în coaliţia de guvernare, cot la cot cu cei din opoziţie, care, sub pretextul amînării publicării ordonanţei, vor plecarea lui Toader de la Ministerul Justiţiei!

Augustin Lazăr este acum încolţit de dezvăluirea lui Tudorel Toader, însă îmi este teamă că el va ieşi mai cîştigat din acest război decît „călăul“ său, căci pe Lazăr îl apără Raluca Prună & co., în timp ce pe Tudorel Toader nu-l apără nimeni! Din contră, îl atacă chiar şi „prietenii“, precum Robert Cazanciuc, „deputatul-mitralieră“ sau Florin Iordache!

Pentru o oarecare echilibrare a situaţiei, insistăm asupra unei minciuni uriaşe cu care se apără Augustin Lazăr. El spune că este vorba despre o eroare materială pe care grefiera de la Parchetul de pe lîngă CA Alba Iulia a făcut-o, introducînd în dosarul său de candidat acea ordonanţă. Întrebarea este: „De unde a luat grefiera acea ordonanţă emisă de PÎCCJ?“.

Augustin Lazăr era şeful Parchetului din Alba Iulia atunci cînd şi-a depus candidatura, deci se înţelege că femeia care a făcut confuzia era grefier la instituţia pe care o conducea. Dar, ca să poată să pună acel document în dosarul lui Augustin Lazăr, trebuia ca acel document să se afle în arhiva instituţiei, adică la Alba Iulia.

Numai că această ordonanţă de clasare emisă de PÎCCJ nu a fost trimisă niciodată la Parchetul din Alba Iulia, ci doar următorilor: Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), lui Marius Albin Marinescu, lui Klaus Werner Iohannis, Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Parchetului de pe lîngă Judecătoria Sibiu! Deci nici un exemplar n-a ajuns la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel din Alba Iulia, condus de Lazăr! De unde ştim acest lucru?

Aşadar, nici un exemplar n-a ajuns la Parchetul condus de Augustin Lazăr, deci se presupune că el nici nu ştia de existenţa ei, din moment ce Parchetul General nu i-a comunicat-o! Sper că nu va spune acum că i-a dat-o grefierei sale unul dintre destinatarii de mai sus.

De aici rezultă că, pentru a-şi întocmi dosarul de candidat cu acea ordonanţă, cineva i-a fost complice, i-a dat documentul şi l-a sfătuit să-l pună la dosarul care pleca la preşedintele Klaus Iohannis! Nu vrem să speculăm nimic despre cine este/sînt persoana/persoanele care s-au implicat în această numire pentru că nu este treaba noastră. Noi doar am pus problema.

Ce urmează?

Augustin Lazăr a fost numit procuror general al României pe 28 aprilie 2016, iar mandatul său se încheie la termen pe 28 aprilie 2019, deci peste ceva mai mult de cinci luni. Dacă ne amintim, în cazul revocării Laurei Codruța Kovesi, procedura a fost declanşată pe 22 februarie 2018, fiind revocată de Iohannis pe 9 iulie 2018, adică după aproape cinci luni! Cu alte cuvinte, cu puţin efort, apărătorii lui Lazăr ar putea să-l ajute să-şi încheie mandatul chiar înainte de revocare! Doar o demisie ar putea să încheie amiabil discuţia.

În acest timp, atacurile la adresa lui Tudorel Toader nu vor înceta, ba, din contră, cel care a impresionat pe toată lumea prin profesionalismul său va fi bălăcărit mai rău decît un student repetent chiar de către cei care, aflaţi în funcţii de conducere la vîrful Justiţiei, n-au fost altceva decît slugile „Sistemului“. Om de bun-simţ, Tudorel Toader nu se va agăţa de fotoliul de ministru, cum au făcut Sorin Grindeanu sau Mihai Tudose, şi este posibil să vedem o demisie de onoare „pentru a nu afecta imaginea alianţei care l-a numit“! Altfel, ca să-şi apere onoarea, ar trebui să insiste pe subiectul FDGR, ceea ce, pentru anumite structuri, este mai grav decît revocarea lui Lazăr!

Dacă Tudorel Toader pleacă din fruntea ministerului, dosarul „FDGR“ va fi aruncat din nou în arhivă, toată discuţia publică urmînd să fie centrată pe numele viitorului ministru al Justiţiei, la uşă fiind pregătiţi cu dosarul de candidat o mulţime de clienţi ai PSD. Nici nu vreau să mă gîndesc cu ce proiect se va prezenta cel care îi va lua locul lui Tudorel Toader, mai ales dacă va fi vorba despre Florin Iordache sau Robert Cazanciuc.

Deci ceea ce ar fi trebuit să fie „perla coroanei“ în mandatul lui Tudorel Toader, adică scoaterea Codruţei Kovesi şi a lui Augustin Lazăr din funcţiile de conducere ale Parchetelor, s-a transformat într-un pietroi pe care chiar cei care l-au numit i l-au pus la gît.

Crede cineva că, pe acest fond, oameni serioşi din Justiţie, precum magistraţii Dana Gîrbovan sau Gabriela Baltag, vor accepta vreodată să intre de bunăvoie în acest malaxor politico-securist? Iată o întrebare care s-ar putea să ne bîntuie mulţi ani de acum înainte.

Autor: Justitiarul

Sursa: Justitiarul

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss