Politică

Piramida puterii în România anului 2017

Se vorbește foarte mult despre ”statul paralel”, despre structuri de putere ce țin ostatice instituții, despre oameni și grupuri de interese care căpușează România. Cel mai probabil, acest tip de conducere paralelă există în fiecare stat, doar intensitatea și puterea găștilor pare să fie mai mică decât cea din România.



Este normal să existe nomenclatură, camarilă, apropiați, oameni de casă și cum le mai spunem, pentru că fără ei nu se poate conduce nici un butic darămite o țară. Oricât de dur sună, așa a funcționat puterea tot timpul, diferența dintre statele civilizate și statele lumii a treia a fost făcută de modul în care aceste grupuri de interese au acționat și cât au avut permisiunea să intervină în destinul țării lor.

În România anului 2017, societatea este acaparată de grupuri de interese. Instituțiile sunt efectiv căpușate. Serviciile secrete, anticorpii democrațiilor au ajuns și ele influențate la vârf de aceste găști.

O lecție de istorie

După Revoluție a urmat o tranziție complicată, în care fosta securitate a creat un nou sistem și astfel s-au născut ”mogulii” Voiculescu, Vântu și Sârbu. În acest climat a prosperat și s-a dezvoltat sistemul Adrian Năstase. În 2004, sistemul creat de fostul premier a fost înlocuit de sistemul lui Traian Băsescu care încet încet a devenit autonom, iar în 2013-2014 deja avea propriile jocuri, idependent de fostul președinte Băsescu.

Cine conduce România acum?

România este acum condusă de la Cluj. Fosta gașcă a lui Traian Băsescu a reușit să se autonomizeze, să propună un candidat la președinție și să câștige. Iohannis este prizonierul așa numitului ”grup de la Cluj” care include oamenii din servicii, magistratură și din toate partidele politice.

Președintele este șantajat cu dosare penale iar camarila a preluat controlul. Michael Schmidt, omul-cheie al Grupului de la Cluj este cumnatul lui Renato Usatîi, un apropiat al Kremlinului, Cozmin Gușă, unul din patronii Realitatea TV, bineînțeles tot de la Cluj, are și el relații foarte apropiate cu Moscova, deci relațiile euro-atlantice cântate la Cotroceni nu prea au corespondent în viața reală.

Aceasta este o ”fotografie„ a puterii în România. Ne-am întors în perioada lui Carol al II-lea, atunci când camarila regală preluase controlul statului.

Autor: Alexandru David