Zilele trecute, cotrobăind internetul, am dat peste un studiu – interesant, zic eu – despre”generația Peter Pan”. Bine, era un fenomen asupra căruia, în ultimul timp, am tot reflectat, observând diferențele colosale dintre generația mea și cea a părinților mei, iar acum constat cu bucurie că sociologii și psihologii – da, tot britanici – au abordat subiectul și i-au dat și nume.
Pe scurt, generația Peter Pan îi prinde între acolade pe toți cei cu vârsta între 25 și 40 de ani, care refuză să crească, care și-au prelungit adolescența, evitând responsabilități precum căsătoria, copiii sau dobândirea de proprietăți personale. Adică trecând cu vederea exact acele milestone-uri care, pentru părinții noștri, nu erau numai firești, ci și definitorii.
Sociologul Frank Furedi i-a și botezat pe cei care se înscriu în toată această categorie:”adultescenți”.
Marianne Power a scris, pentru Daily Mail, un articol ”delicios” despre curentul mai sus amintit, ea însăși recunoscând că aparține generaței Peter Pan. Are 34 de ani, încă depinzând finaciar de părinți, nu are de gând să se căsătorească și, spune ea, nici n-o încearcă vreun sentiment matern.
Din studiul realizat pe populația britanică, jurnalista oferă date concrete, care cu siguranță își găsesc corespondentul și în rândul tinerilor români. În cele mai multe situații, aceștia – majoritatea fiind bărbați – aleg să trăiască cu părinții lor până la vârste apropiate de 30 de ani.
La mijlocul anilor ‘70, vârsta medie de căsătorie pentru bărbați era de 24, iar pentru femei, 22. Lucrurile n-au mai arătat deloc la fel odată trecuți de anii `90, media ajungând la 30-32 de ani. Printre altele, teza dezvăluie faptul că, de-a lungul ultimului deceniu, numărul femeilor care aleg să-și întemeieze o familie între 30 și 40 de ani s-a dublat.
Precum Marianne, ne-am putea gândi că economia constituie factorul principal, că, în zilele noastre, să-ți cumperi o locuință sau să întreții o familie nu-i deloc la fel de ușor. Totuși, sociologul Frank Furedi contrazice teoria, considerând-o simplă o scuză.
”Recesiunea și criza economică au afectat și generațiile trecute”, spune el. ”Factorii psihologici sunt cei care cauzează teama și refuzul de maturizare în cazul generației actuale. Tinerilor le este teamă să se maturizeze. Ei nu văd nimic bun în devenirea unui adult. Cultura noastră promovează excesiv tinerețea și, cu cât ne îndepărtăm mai mult de ea, cu atât devenim mai anxioși.”
Britanicul consideră că popularitatea cărților pentru copii, precum ”Harry Potter”, ”Hunger Games”, ”Twilight”, sau a desenelor animate (”Familia Simpson”, ”South Park”, ”Family Guy”) printre adulți nu-i nimic altceva decât un simptom al dorinței de a evita maturizarea.
”Oamenii încearcă să se convingă pe ei înșiși că un comportament imatur îi scapă de griji, însă, în realitate, această tendință vine ca o consecință a temerii de-a fi răniți sau a da greș”, spune Furedi.
Un alt psiholog mută cauza la un nivel mult mai profund. Oliver Robinson își manifestă convingerea că actuala generație poate fi marcată de exigență, nemulțumindu-se cu stilul de viață mediocru și convențional pe care l-au avut părinții noștri. Însă, tot aceeași generație luată la analiză, nu se mulțumește nici cu liberatatea de care totuși are parte. Deciziile de a se căsători, de a avea o familie sau de a alege o profesie stabilă sunt copleșitoare, cauzând anxietate și depresie.
Întrebare: ne-o fi dăunatoare tinerețea pusă în locul treselor, pe epoleți?
Sursa: Marul lui Newton
Adauga comentariu