Politică

Pasul pe loc. Dle Iohannis, lăsaţi-va de publicat cărţi. Acum

imagesPentru că în zona culturală/intelectuală lingăii şi perietorii proliferează, se îneacă unii pe alţii în laude, tăcere cu subînţeles şi bîrfă de culise, încerc eu să-i scutesc de durerile enunţului unui adevăr clar pentru preşedintele Iohannis: lăsaţi-vă de publicat cărţi, acum. “Pas cu pas” e o broşură electorală nu prea bine făcută. Am înţeles rostul ei, trebuia să ne gîdilăm publicul de dreapta evoluat şi cititor. E în regulă. Dar ascultaţi sfatul unuia care doar la asta se pricepe cu adevărat, la cărţi. Nu o mai publicaţi şi pe a doua prea curînd.

Impulsul pentru acest sfat sincer mi l-au dat ridicoli precum acest băiat (o tînără speranţă a pupatului de mîini sfinte culturale) care se scuză cum că n-a vrut să spună că “Pas cu pas” e o carte însăilată din interviuri.

În ce privește paternitatea cărții lui Klaus Iohannis, nu am negat-o niciodată. Se poate verifica în interviul cu pricina, de la minutul 18:30 încolo, că am spus ceva cu totul banal: anume că această carte e montată din niște interviuri anterioare ale lui. Ceea ce e o practică, firește, curentă. Și nu e nimic blamabil în ea. Paternitatea cărții n-a fost pusă, așadar, nicicând în discuție.

Ca şi cum asta ar fi problema, că sînt interviurile topite în proză electorală. Cartea e varză din mai multe motive, nu doar pentru că pare montată după reportofoanele unor ziarişti. Nimeni nu cere senzaţional, dar cere ceva mai mult decît înţelepciunea unui nene plictisit. Tai copaci de pomană dacă nu vrei să şi transmiţi ceva, orice în afară de “sînt cuminte, sînt politicos, sînt tăcut etc.”. Aşa cum preşedintele crede că economia de vorbe e preţioasă, economia de cuvinte scrise e şi mai importantă. Să publici nimic despre nimic, să nu introduci măcar un rînd de îndoială, de meditaţie, de amintire în toată complexitatea ei, asta e cu adevărat o performanţă. Să mai vorbim de idei politice? Să fim serioşi.

Ignoraţi piramida de lingăi care vă ridică în slăvi, ignoraţi şi mulţimile false de cititori. (Dacă pierdeaţi alegerile, rămîneaţi cu tirajul stocat în cele şase case). Şi nu mai scrieţi pînă nu învăţaţi măcar lecţia de bază: nu mă apuc de scris dacă nu am nimic de spus.

În schimb, insistenţa de a publica (a fost anunţat oficial încă un volum, ceva cu “pas” în titlu, evident) nu face decît să arate într-un mod din ce în ce mai dizgraţios o ambiţie fadă de autorlîc provincial pe care nu sînteţi capabil să o controlaţi.

Am recenzat cartea la apariţie. Puteţi vedea recenzia aici. Am fost blînd.

Autor: Costi Rogozanu

Sursa: Voxpublica

Abonează-te la newsletter